Pe 5 iunie e prima oară când, ca o cetăţeancă responsabilă, votez primarul oraşului în care locuiesc. Sunt cu atât mai curioasă cu cât am aceste trei 'calităţi': de cetăţean, de student şi de jurnalist.Mi-am dat seama că ceva e putred în Craiova când am ajuns în primărie, printr-un program de practică, şi am început să pun întrebări, adesea incomode, la care au putut să-mi răspundă cu date exacte cam 20% dintre angajaţii instituţiei. Restul nu ştiau de ce se află acolo, dar erau foarte mândri de funcţia lor.
Aşa c-am început să-i cunosc pe rând pe cei care candidează împotriva actualei administraţii locale. Nu mi-a luat mai mult de 3 săptămâni să le aflu trecutul, părerile şi dorinţele. Şi dacă eu, bobocu' de la Jurnalism am reuşit, sigur ar putea arunca un ochi şi presa locală, dacă ar avea destulă demnitate să nu mai mintă pe bani publici şi să facă lucruri doar pentru că trebuie.
Jurnalista dân mine sigur, sigur n-ar vota un coleg de breaslă. Fie că aspiră la fotoliul de primar sau la cel de consilier. Pentru că eu la şcoală am învăţat că pentru a fi credibili stăm deoparte şi observăm, nu ne aruncăm în joc. N-aş vota nici un om care se adresează numai elitelor, zise cetăţeanca. Sau care acordă prea multe şanse diletanţilor, adăugă studenta.M-am tot gândit la profilul ideal al celui care va ocupa funcţia de primar. Vreau un om disponibil, receptiv, care demonstrează prin parcursul său profesional că a reuşit să mişte lucruri, care NU E CORUPT şi nici CORUPTIBIL, un om elegant, cu simţ al umorului. Şi l-am găsit: Horaţiu Buzatu. Voi ştampila chenarul Mişcării Liberale cu încredere.
Iar ca un exerciţiu de imaginaţie, dacă aş fi îndeplinit condiţiile (subliniez faptul că jurnaliştii nu candidează!!), m-aş fi înscris şi eu în cursă. Că nu se bat oamenii degeaba. Mi-aş fi pus cel mai şmecher sutien şi aş fi dat piept cu toate probleme urbei. Aş fi călcat cu tocuri înalte toate nedreptăţile. Este bine ştiut ce luptă aprigă pot duce două femei între ele. Mai ales două roşcate.
