Mi-era teamă că anul ăsta n-o să vii să bei paharul cu lapte
pe care ţi-l las mereu sub brad. Mi-era teamă că am crescut. Dar, când am
deschis ochişorii dimineaţă, am găsit poveştile tale aşternute-ntr-un volum.
L-am deschis cu grijă şi-am aflat de întâlnirile cu fraţii şi
surorile mele, mai mici sau mai mari. Am aflat că toţi oamenii-s copii. Că nu există frumuseţe mai mare decât a dărui. Că fericirea ţi-o creezi singur.
Tu, Moşule Marini, colorezi viaţa cu cele mai delicate carioci şi o întorci pe toate feţele, şi loveşti cu precizie.
Tu, Moşule Marini, colorezi viaţa cu cele mai delicate carioci şi o întorci pe toate feţele, şi loveşti cu precizie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu