Codin Maticiuc scrise o carte.

"Consumatorul de suflete" este, pentru mulţi amatori, un mijloc de a afla chestii despre craiul de Dorobanţi Codin Maticiuc. Ţin să precizez că am citit volumul strict pentru valoarea lui literară, pentru aspectele noi pe care le pune pe tapetul literaturii actuale şi pentru subiectele pe care le dezvoltă. Nu-l cunosc personal pe autor, deci singurul lucru pe care îl pot spune despre el este că ne despart 16 ani şi mult alcool.

# Am încetat de mult să mai sper. Să mai aştept. E vânătoare pură. Cu dedicaţie totală, dar fără aşteptări. Primesc tot ce vine către mine. Îmbrăţişez fiecare ocazie. Dar sunt gol pe dinăuntru, e întuneric în sufletul meu. Mă umplu de energiile care mi se oferă pe tavă şi tânjesc după cele care se abţin doar pentru a fi ale mele pe viaţă ceva mai târziu. Mă amuză. Mă amuză creaturile din jurul meu care cred că jucăm acelaşi joc.

Primul lucru care m-a impresionat la cartea neagră este sinceritatea pe care o emană. Şi impulsul ăla de "nu muri prost!".

# Am destinul meu şi sunt convins de asta: poate că am fost lăsat pe Pământ să fac rău doar pentru ca binele să poată ieşi în evidenţă, să fie just apreciat.

Construcţia romanului este bazată pe treisprezece scrisori (presărate cu fragmente de jurnal) prin care un mascul feroce la suprafaţă încearcă să-i explice iubitei ce pericol o paşte dacă va continua să îl accepte. În spatele apariţiei de bad boy se ascunde cel mai sensibil suflet, căruia de fapt îi este teamă să iubească, să se lase fascinat de un alt fel de sublim înafara celor pe care le experimentează.

# Mă vrei? Eşti sigură? Am să te deţin pe veci şi am să te golesc de tot ce ai mai bun, mai sfânt. De sânge, de energie, de tot. Am să-ţi ofer în schimb durere, lacrimi, goliciune sau, în cel mai bun caz, nimic.

Romengleza folosită nu face decât să devină o carte mai plăcută, actuală, fun, comercială. Cât despre vulgaritatea prezentă, dragilor (voi cei care o condamnaţi), vă asigur că toate cuvintele sunt în DEX.

# Cum depistezi un altruist? Miroase la fel. Îm fiecare zi. El a depistat parfumul care i se potriveşte, care îi place, care place celor din jur, şi-l poartă în fiecare zi. Nu-l mai simte, nu se mai bucură de mirosul pe care-l degajează, nu se mai bucură în niciun fel. Egoistul le schimbă, le întoarce, le suceşte, în funcţie de stare, de ziua săptămânii, de locul unde iese, cu cine se-ntâlneşte, de cum s-a trezit dimineaţa.

Fraza care consider că reprezintă cel mai bine "Consumatorul de suflete" este:

# Atunci când te prăbuşeşti, când cazi de foarte sus, ai impresia că zbori, că pluteşti. Câteodată toate aveţi impresia că sunteţi în al nouălea cer, când de fapt sunteţi în cădere liberă.

Cât despre semnul de carte... sper să-l beau cândva :))

citate din "Suferinţele tânărului Werther" de Johann Wolfgang GOETHE

# Vreau acum, iubite prietene, îţi făgăduiesc, vreau să mă îndrept, nu vreau să mai rumeg puţinul rău pe care destinul ni-l hărăzeşte, aşa cum am făcut până acum; vreau doar să mă bucur de clipa de faţă, şi tot ce e trecut să rămână trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene: durerile oamenilor ar fi mai mici dacă ei - Dumnezeu ştie de ce sunt făcuţi astfel! - nu s-ar ocupa cu un atât de mare zel al închipuirii de amintirea relelor trecute şi ar îndura un prezent nepăsător.

# Lipsa de înţelegere şi inerţia stârnesc poate mai multe greşeli în lume decât viclenia şi răutatea.

# Încolo, mă simt foarte bine aici; singurătatea e pentru sufletul meu un balsam delicios în ţinutul acesta paradisiac, şi anotimpul tinereţii încălzeşte din belşug inima mea, ades înfiorată de frig.

# Ştiu prea bine că nu suntem şi nu putem fi egali.

# Am făcut tot felul de cunoştinţe, dar prieteni încă n-am găsit. De bună seamă oamenii văd în mine ceva ciudat. Mulţi dintre ei mă iubesc şi au simpatie faţă de mine, şi-mi pare rău când văd că drumul nostru merge numai puţină vreme împreună. Dacă mă vei întreba cum sunt oamenii pe aici, îţi voi răspunde: ca pretutindeni. Specia umană se poartă pretutindeni la fel. Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!

# E vorba numai să recunoşti ce e foarte bun şi să îndrăzneşti să-l exprimi.

# Eram una dintre cele mai fricoase, dar arătându-mă indiferentă ca să dau celorlalţi curaj, am căpătat şi eu curaj.

# M-am gândit mult la năzuinţa omului de a se întinde, de a face noi descoperiri, de a rătăci încoace şi încolo; pe urmă, la înclinarea lui de a se supune de bunăvoie îngrădirii, de a păşi pe drumul obişnuinţei, fără să-i pese de ceea ce e la dreapta sau la stânga lui.

# Iubesc copiii mai mult decât orice pe lume. Când îi privesc şi văd în ei germenii tuturor virtuţilor şi ai tuturor forţelor care vor fi cândva atât de folositoare, când întrezăresc în îndărătnicie statornicia şi tăria de mai târziu a caracterului, iar în zburdălnicie, umorul sănătos şi uşurinţa de a te strecura printre primejdiile lumii, când văd totul atât de neştirbit, atât de întreg, atunci repet mereu-mereu vorbele de aur ale învăţătorului oamenilor: "Numai să fiţi ca pruncii aceştia!". Şi noi, dragul meu, îi tratăm ca pe nişte inferiori, pe ei care ne sunt egali şi pe care ar trebui să-i privim ca pe nişte modele.

# Noi, oamenii, începui eu, ne plângem adeseori că zilele bune sunt atât de puţine şi cele rele atât de multe; dar, după părerea mea, n-avem întotdeauna dreptate. Dacă ne-am bucura cu dragă inimă de lucrurile bune pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi, am avea şi puterea să le îndurăm pe cele rele, atunci când vin.

# Proasta dispoziţie e la fel cu lenea, e chiar un fel de lene. Firea noastră e înclinată spre lene, şi totuşi, o dată ce am avut puterea să luăm o hotărâre, treaba merge strună şi simţim o adevărată plăcere să fim activi.

# Nimeni nu ştie cât de mari îi sunt puterile dacă nu le-a pus la încercare.

# Vedem oameni fericiţi, pe care nu noi îi facem fericiţi, şi asta nu putem răbda.

# De ce vă grăbiţi, strigai eu, de ce vă grăbiţi voi, oamenii, să spuneţi imediat despre un lucru că e nebunesc sau înţelept, bun sau rău?!

# E sigur că nimic pe lume nu e mai trebuincios omului decât iubirea.

# De când mă amestec cu lumea în fiecare zi şi văd ce fac oamenii şi cum se poartă, mă împac mult mai bine cu mine însumi.

# Nu-i pe lume bucurie atât de adevărată şi de caldă ca aceea de a vedea un suflet mare care se deschide înaintea ta.

# Îţi vine să turbezi, când te gândeşti că sunt oameni care nu pricep şi nu simt puţinele lucruri care au vreun preţ pe lumea asta.

# Ah, golul acesta! golul acesta îngrozitor pe care îl simt aici, în piept!... De multe ori mă gândesc: dacă măcar o dată, măcar o dată ai putea s-o strângi la piept, atunci tot acest gol s-ar umple.

# Prietenii tăi te preţuiesc, le faci adesea bucurie şi ţi se pare că fără ei nu s-ar putea; şi totuşi... dacă ai pleca, dacă te-ai rupe de cercul acesta, cât timp ar simţi ei golul pe care pierderea ta l-ar lăsa în viaţa lor, cât timp?

citate din "Tarzan din neamul maimuţelor" de Edgar Rice Burroughs

# "Însă va trebui să facem faţă, aşa cum va trebui să facem faţă la tot ce va să vină, plini de curaj şi cu deplină încredere în priceperea noastră de a ne descurca în cele mai vitrege împrejurări."

# "Dar fata, ah!, aici era cu totul altceva. Când era vorba de fată, nu mai raţiona. Ştia că a fost creată ca să fie ocrotită şi că el fusese creat ca s-o ocrotească."

# "Făcu ceea ce orice bărbat în venele căruia curge sânge adevărat poate face fără să fi învăţat. Îşi luă femeia în braţe şi înăbuşi în sărutări buzele tremurânde, înălţate spre el."

# "Raţiunea îi spunea că ar trebui să fie măcinată de o îngrijorare nebună, apăsată de temeri groaznice, doborâtă de presimţiri funeste, şi, în schimb, inima îi cânta, iar ea zâmbea zâmbetului de pe faţa omului de alături."

# "Dar suferinţa lui era atât de disperată, atât de copleşitoare! M-a învăţat că nicio iubire, nici măcar a soţului faţă de soţie, nu poate fi atât de adâncă, de imensă şi de plină de abnegaţie ca iubirea părintelui pentru fiica sa."

# "Vânătoarea trebuie să fie lipsită de plăcere când ţi-e teamă de animalul pe care-l vânezi."

# "Oamenii se uită cu dispreţ la cineva care acceptă bani de la altul fără să dea ceva egal în schimb."

citate din "Frankenstein sau Prometeul modern" de Mary W. Shelley

Nu ştiu cum am putut să trăiesc până acum fără să citesc Frankenstein. Am avut o revelaţie. Mai multe revelaţii. Muream proastă, dacă n-aş fi citit-o. E genială. Şi e scrisă în 1818, de o tipă care avea doar 20 de ani. Adică, pe bune.

# Curajul şi hotărârea mea sunt neabătute; dar speranţele se clatină şi, deseori, sufletul îmi stă în cumpănă. Sunt pe cale de a porni într-o călătorie lungă şi grea şi voi avea nevoie de toată îndrăzneala şi tăria pentru a învinge restriştile. Va trebui nu numai să-i îmbărbătez pe ceilalţi când vor şovăi, ci, uneori, şi pe mine însumi.
# Ai dreptate, mi-a răspuns străinul, suntem nişte făpturi neterminate, doar nişte jumătăţi de oameni, dacă nu întâlnim pe cineva mai înţelept, mai bun, mai vrednic de iubire decât noi înşine - aşa cum ar trebui să fie un prieten - şi care să ne ajute să ne desăvârşim natura slabă şi supusă greşelii.
# Trăieşte şi fii fericită, ca să aduci şi altora fericire!
# Uneori izbuteam să ţin piept deznădejdii crunte care mă copleşea; dar alteori, erau senzaţii de nesuportat şi atunci încercam ca prin eforturi trupeşti ori prin schimbarea locurilor să domolesc vâltoarea pasiunilor care-mi zbuciumau sufletul.
# Viaţa, deşi poate să însemne doar neîntreruptă suferinţă, îmi este dragă şi mi-o voi apăra.
# Credeam, prostul de mine, că ar putea sta în puterea mea să le redau fericirea pe care o meritau.
# Sunt rău deoarece sunt nefericit.
# Dacă cineva mi-ar arăta mărinimie şi bunăvoinţă, i le-aş reîntoarce însutit; de dragul acelei singure făpturi, aş face pace cu întreg neamul omenesc. Dar mă las acum legănat de visuri de fericire imposibilă.

10 cărţi care cică m-au marcat

După experimentul IceBucketChallenge, urmează 10 cărţi care te-au marcat, pe acelaşi calapod. Pe cel din urmă am ales să-l fac pentru că nu ar fi fost politicos să le refuz pe Miku şi pe Cami, care m-au nominalizat; acesta fiind singurul motiv real, pentru că, în treacăt fie spus, nu-mi place să fiu cobaiul nimănui.
Aşadar iată cele 10 cărţi care cică m-au marcat, spun cică, întrucât fiecare carte pe care am citit-o de-a lungul timpului m-a marcat într-un fel sau altul, mi-a deschis ochii mai mult:

• Fahrenheit451 de Ray Bradbury
• Morarul care urla la lună de Arto Paasilinna
• Tess d'Uberville de Thomas Hardy
• Adam şi Eva de Liviu Rebreanu
• Crimele familiei Borgia de Michel Zevaco
• nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
• Ştiinţa ocultă de Rudolf Steiner
• Vraciul. Profesorul Wilczur de Tadeusz Dolega Mostowicz
• Femeia despre care scriu de Nicolae Coande
• Memoriile unei gheişe de Arthur Golden

Nu plasez jocul mai departe nimănui, fiindcă toţi sunt liberi să o facă dacă vor; invitaţia mea nu este o condiţie sine.qua.non ca să spună ceva despre ei.

citate din "Ziua uitării" de Corneliu Ştefanache

# S-a născut el, omul, să fie erou? Mai degrabă i s-a impus să fie, iar nenorocitul de om n-a avut încotro.
# Oboseala lui nu se mai putea alunga nici cu somnul, nici cu medicamentele, era ceva ce creştea parcă din fiinţa lui.
# Pentru mine nu există adaptare, ci luptă.
# Nu mă judeca, nu-ţi foloseşte la nimic.
# Ea zicea că fiecare dragoste îşi are istoria ei, chiar dacă uneori este foarte scurtă, până şi în asemenea miniaturi există perioade de căderi abrupte, vin piscuri însorite, dar şi ploi amestecate cu zăpadă, cu cer de plumb.
# Fericirea unuia, i-aş fi spus, se înalţă întotdeauna pe suferinţa altuia şi se poate întâmpla ca cei doi nici să nu bănuiască de ce sunt fericiţi sau de ce suferă.
# Nimeni nu se dă jos de pe cal cu gândul că mai trebuie să se odihnească şi calul, ci pentru că ori şi-a făcut treaba, ori s-a săturat să-l tot călărească.
# Nu viaţa, viaţa n-are nici o vină, ea merge înainte, oamenii poate sunt vinovaţi...
# Şi fericirea înseamnă doi, nu unul şi nici mai mulţi, fiindcă există în fiecare zi un ceas când rămânem cu singurătatea...

citate din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu

# Un bărbat din aşa-zisa societate bună şi-a ucis nevasta necredincioasă şi a fost absolvit de vină de către judecătorii lui.
-Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă şi casa, casă. Dacă-i arde de altele, să nu se mărite. Ai copii, ai necazuri, munceşti ca un câine şi ea să-şi facă de cap?... Ei, asta nu... Dacă eram jurat, şi eu îl achitam.

# Cu ce drept să ucizi o femeie care nu te mai iubeşte? N-ai decât să te desparţi. Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoaşte nicio silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.

# Cum poţi să ai cruzimea să siluieşti sufletul unei femei? Dreptul la dragoste e sfânt, domnule. Oricând... unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea.

# Ce-i o iubire, ca s-o faci regulă casnică? A se şterge pe picioare la uşă... a nu-şi înşela bărbatul... aşa cum vrea Dimiu. Cine ar putea respecta asemenea regulament de serviciu interior al conjugalităţii? Dar infinit mai superficială încă e formula lui Corabu. Cum? Se pot despărţi aşa de uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte d ea de nu-l poţi desface cu suferinţe de neîndurat... dar două suflete care s-au împletit... au crescut apoi laolaltă? Dacă admiţi că o căsnicie e o asociaţie pentru bunul trai în viaţă, e ruşinos, fireşte, să protestezi atunci când e dizolvată. Dar cum să primeşti formula de metafizică vulgară că iubirea sufletească e o conjugare de entităţi abstracte, care când se desfac se regăsesc în aceeaşi formă şi cantitate ca înainte de contopire: doi litri de apă şi sare, puşi la distilat, dau un litru şi jumătate de apă şi o jumătate de litru de sare; amesteci iar şi iar ai doi litri de apă şi sare? A crede că iubirea sufletelor e o astfel de combinaţie simplistă înseamnă, fireşte, a discuta ca toată lumea, prosteşte... O femeie îşi dă sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu? Are drept să ia înapoi exact cât a dat.

# O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendinţă de stabilizare stările sufleteşti repetate şi că, menţinute cu voinţă, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă.
Îţi construieşti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îţi fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inşi. A plecat de acasă şi eşti necontenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva... Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea şi eşti nebun de fericire când, după greutăţi materiale şi umilinţe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi vine femeia aceasta şi-ţi spune că toate astea trebuie să înceteze până mâine la ora 11:35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul să taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care avea dreptul, căci ştia că asta nu se poate. Totuşi, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-şi ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Niciun doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă. Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi poate ucide. De altminteri, aşa e şi frumos. Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.

# În general, cei care s-au căsătorit din dragoste împiedică pe copiii lor să facă acelaşi lucru.

# Era această fată un continuu prilej de uimire. Mai întâi prin neistovita bunătate pe care o risipea în jurul ei.

# Să tulburi atât de mistuitor o femeie dorită de toţi, să fii atât de necesar unei existenţe, erau sentimente care mă adevereau în jocul intim al personalităţii mele.

# Femeia aceasta începuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care eu i-o dădeam, făcându-mă să cunosc astfel plăcerea neasemănată de a fi dorit şi de a fi eu însumi o cauză de voluptate.

# Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele.

# O explicaţie, în ordinul specific psihologic, a acestei bunătăţi ar fi că oamenii ceilalţi nu există pentru noi decât în măsura în care le cunoaştem dorinţele, preferinţele, nădejdile, actele şi atitudinea în decursul vieţii. Cum, însă, cei mai mediocri dintre părinţi nu cunosc ca indivizi în lume - nu au reprezentarea lor efectivă - decât pe copiii lor (pe care i-au văzut crescând), e probabil că de aceea îi iubesc numai pe ei. Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie.

# Dar înţelegeam încă odată că femeia care iubeşte are toate neruşinările, cu o inconştienţă care pare magnifică tuturor poate, în afară de soţul ei, şi pe care eu însumi, înainte de a fi însurat, o admirasem la multe femei.

# Mă gândeam şi eu ce tristă experienţă e să-ţi condiţionezi fericirea şi cinstea ta de sexul capricios al femeii.

# Femeia înşală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.

# Nu te bate în duel cu unul care nu ştie să se bată, că e periculos...

poama de la schimb valutar

îi pun lu' aia banii şi buletinu' pe tejghea.
aia ia buletinu', se uită şi îmi zice:
- domnişoară, tu nu ai 18 ani
- doamnă, uitaţi-vă pe buletin. am 18 ani
- domnişoară, înţelege că nu îţi schimb banii, nu avem voie să lucrăm cu minori
- sunt născută în 1996, în ianuarie!!! am 18 ani!!!!
ce credeţi că face aia? ... exact, îşi ia calculatorul, scade din 2014 pe 1996, apoi o întreabă pe colegă-sa ce lună e 01 şiiiiii se uită la mine, începe să râdă şi-mi zice:
- dar tu nu pari, de asta tot ziceam...
Păi tanti, dumneata ca să afli vârsta unei persoane, te uiţi la faţa ei sau pe data de naştere?
Cel care a angajat-o ori e mai prost ca ea, ori nu-i pasă, deşi fiind vorba de bani, ar cam trebui, ori trăieşte cu ea, ceea ce s-ar putea să fie periculos pentru el...

citate din "Nuntă în cer" de Mircea Eliade

citate din "Mândrie şi prejudecată" de Jane Austen

"Oh, ştii, tu eşti prea dispusă să iubeşti oamenii în general. Nu vezi niciun defect la nimeni. Toţi oamenii sunt buni şi drăguţi în ochii tăi. Niciodată, în viaţa mea, nu te-am auzit vorbind de rău pe cineva."
"Fericirea în căsnicie este numai o chestiune de noroc. Faptul că în momentul căsătoriei partenerii îşi cunosc foarte bine firea - sau faptul că au firi foarte asemănătoare - nu le măreşte câtuşi de puţin şansele de fericire. După căsătorie, deosebirile dintre ei se vor accentua de ajuns pentru ca să-şi aibă partea lor de suferinţă; şi e mai bine să cunoşti cât mai puţin posibil defectele omului cu care-ţi vei petrece viaţa."
"Nu pot uita prostiile şi păcatele oamenilor atât de repede pe cât ar trebui, şi nici ofensele pe care mi le aduc. Nu mă las impresionat de orice încercare ce s-ar face de a mă emoţiona. Caracterul meu ar putea fi numit ranchiunos. Buna mea părere o dată pierdută, este pierdută pentru vecie."
"Am remarcat deseori ce puţin interes manifestă tinerele domnişoare pentru cărţile de factură serioasă, deşi sunt scrise exclusiv pentru binele lor. Sunt uluit, v-o mărturisesc, deoarece nimic nu le poate folosi atât cât învăţătura."
"Societatea, recunosc, îmi este necesară. Sunt un om dezamăgit şi nu suport singurătatea. Trebuie să fiu ocupat şi să am în jur oameni."
"Mâine voi pleca acolo unde voi găsi un bărbat care nu are nicio însuşire plăcută, care nu are nici maniere şi nicio minte cu care să se poată lăuda. Proştii sunt, până la urmă, singurii bărbaţi pe care merită să-i cunoşti."
"Există în mine o încăpăţânare ce nu-mi îngăduie să mă las intimidată când o vor alţii. Curajul meu creşte întotdeauna ori de câte ori cineva încearcă să mă intimideze."
"Anume că la o femeie, pierderea virtuţii este de nereparat, că un pas greşit o duce la dezonoare definitivă, că reputaţia ei este un lucru tot atât de fragil pe cât este de frumos şi că nu se poate comporta niciodată îndeajuns de prudent faţă de cei nedemni, de sex opus."
"Dar a da în vileag vechile greşeli ale cuiva, fără să ştii care-i sunt gândurile în prezent, părea un lucru nejustificat."
"Începea acum să înţeleagă că el era tocmai bărbatul care, prin temperament şi însuşiri, i s-ar fi potrivit cel mai bine. Judecata şi firea lui, deşi deosebite de-ale ei, ar fi corespuns întru totul dorinţelor sale. Era o unire care ar fi fost spre profitul amândurora; prin firea ei vioaie şi degajată, spiritul lui ar fi devenit mai larg, manierele i s-ar fi ameliorat; şi datorită raţiunii, faptului că era un om instruit şi cunoaşterii pe care o avea despre lume, dânsa ar fi dobândit desigur un câştig de o şi mai mare însemnătate."
"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie."

cărţi de citit - 84

"Silk and Shadows" by Mary Jo Putney merită citită numai ca să urmăriţi construcţia personajului principal, prinţul Peregrine.
Subiectul cărţii este o vendeta veche de 25 de ani. Încă încerc să înţeleg de ce unii trăiesc doar cu scopul de a se răzbuna. 

cărţi de citit - 83

"Suge-o, Ramona!" de Andrei Ciobanu

Nu ştiu de când n-am mai petrecut o noapte întreagă - adică până la 8 dimineaţă- citind. Ba da, ştiu. De la sfârşitul clasei a opta, când aveam varicelă şi examen la română peste două zile.
"Suge-o, Ramona!" e mişto rău de tot şi e pe wattpad aici. Tipu' care a scris povestea = mare talent. M-aş apuca să o recitesc acum, dar mâine am teza la română şi nah...
Spiritul de observaţie şi autoironia sunt demenţiale.

P.S.: Suge-o, Ramona!

cărţi de citit - 82

"nymphette_dark99" de Cristina Nemerovschi

Live fast, die young, bad girls do it well...
Sper că Nemerovschi va scrie o continuare. Că este prea mişto să n-aibă continuare. Şi, pula mea, coperta nu se potriveşte deloc.
"nymphette_dark99" este genul de carte care îţi dă un pumn în faţă să te trezească la realitate. Este o carte pe care nu poţi să o laşi din mână nici măcar ca să te duci la budă. O carte la care râzi, te întristezi, eşti dezamăgit, te enervezi, îţi vine să baţi pe cineva. Carte la care în timp ce citeşti simţi gustul berii, îţi miroase a tutun şi te exciţi, poate ajungi chiar şi să te masturbezi.
Ce mi s-a părut în neregulă a fost că personajul principal, Vicky - mă cam tem să-i spun Victoria, face toate chestiile şi i se întâmplă toate chestiile până la 13 ani şi 4 luni. Adică pula mea, este singurul lucru neverosimil din roman. Totul parcă este luat din viaţa de zi cu zi, înafară de asta. Nu vă zic subiectul cărţii că ar fi naşpa şi oricum toată lumea l-a povestit în recenzii.
Îmi e ruşine de câtă ipocrizie şi prostie (şi răutate) există în lume, mai ales în România. De cum se limitează oamenii.
Hai gata, nu mai staţi pe blogul meu să citiţi recenzia, citiţi "nymphette_dark99"...

mai trece o zi, mai înveţi câte ceva...

roxx: tati, de ce puseşi peştele ăla în chiuvetă? ai de gând să-l găteşti sau îl puseşi aşa la mişto?
mami: îl puse ca să înveţi tu să pescuieşti