citate din "Mândrie şi prejudecată" de Jane Austen

"Oh, ştii, tu eşti prea dispusă să iubeşti oamenii în general. Nu vezi niciun defect la nimeni. Toţi oamenii sunt buni şi drăguţi în ochii tăi. Niciodată, în viaţa mea, nu te-am auzit vorbind de rău pe cineva."
"Fericirea în căsnicie este numai o chestiune de noroc. Faptul că în momentul căsătoriei partenerii îşi cunosc foarte bine firea - sau faptul că au firi foarte asemănătoare - nu le măreşte câtuşi de puţin şansele de fericire. După căsătorie, deosebirile dintre ei se vor accentua de ajuns pentru ca să-şi aibă partea lor de suferinţă; şi e mai bine să cunoşti cât mai puţin posibil defectele omului cu care-ţi vei petrece viaţa."
"Nu pot uita prostiile şi păcatele oamenilor atât de repede pe cât ar trebui, şi nici ofensele pe care mi le aduc. Nu mă las impresionat de orice încercare ce s-ar face de a mă emoţiona. Caracterul meu ar putea fi numit ranchiunos. Buna mea părere o dată pierdută, este pierdută pentru vecie."
"Am remarcat deseori ce puţin interes manifestă tinerele domnişoare pentru cărţile de factură serioasă, deşi sunt scrise exclusiv pentru binele lor. Sunt uluit, v-o mărturisesc, deoarece nimic nu le poate folosi atât cât învăţătura."
"Societatea, recunosc, îmi este necesară. Sunt un om dezamăgit şi nu suport singurătatea. Trebuie să fiu ocupat şi să am în jur oameni."
"Mâine voi pleca acolo unde voi găsi un bărbat care nu are nicio însuşire plăcută, care nu are nici maniere şi nicio minte cu care să se poată lăuda. Proştii sunt, până la urmă, singurii bărbaţi pe care merită să-i cunoşti."
"Există în mine o încăpăţânare ce nu-mi îngăduie să mă las intimidată când o vor alţii. Curajul meu creşte întotdeauna ori de câte ori cineva încearcă să mă intimideze."
"Anume că la o femeie, pierderea virtuţii este de nereparat, că un pas greşit o duce la dezonoare definitivă, că reputaţia ei este un lucru tot atât de fragil pe cât este de frumos şi că nu se poate comporta niciodată îndeajuns de prudent faţă de cei nedemni, de sex opus."
"Dar a da în vileag vechile greşeli ale cuiva, fără să ştii care-i sunt gândurile în prezent, părea un lucru nejustificat."
"Începea acum să înţeleagă că el era tocmai bărbatul care, prin temperament şi însuşiri, i s-ar fi potrivit cel mai bine. Judecata şi firea lui, deşi deosebite de-ale ei, ar fi corespuns întru totul dorinţelor sale. Era o unire care ar fi fost spre profitul amândurora; prin firea ei vioaie şi degajată, spiritul lui ar fi devenit mai larg, manierele i s-ar fi ameliorat; şi datorită raţiunii, faptului că era un om instruit şi cunoaşterii pe care o avea despre lume, dânsa ar fi dobândit desigur un câştig de o şi mai mare însemnătate."
"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie."