deci ... să-mi bag picioarele în ea de viaţă cretină ... duminică sunt două spectacole senzaţionale la teatru şi eu le ratez din cauză că are mamaie un moft ... că aşa ştie ea să strice toate momentele frumoase din viaţa mea !!!!!! fuck !!!!
şi acum ţip singură în cameră şi îmi curg lacrimi ... dar NU, eu NU plâng !
când o să înveţe populaţia că şansele sunt unice ? că nu o să mai existe o "dată viitoare" ??????
joi, 15 septembrie 2011
miercuri, 14 septembrie 2011
cu drag, pentru Luminiţa ! :x
îmi plac profesorii bărbaţi bătrâni, întrucât sunt mai toleranţi, înţelegători, răbdători, suportabili, eleganţi, buni! şi dau note mari cu uşurinţă!
prima data ...
... cand postez ceva pe blog din timpul orei de informatica ...
VREAU ACASAAAAAAAA !!!!!
P.S. : mai am 3 ore inafara de asta! :((
VREAU ACASAAAAAAAA !!!!!
P.S. : mai am 3 ore inafara de asta! :((
marți, 13 septembrie 2011
deci liceu ...
Băăăăăăăăiiiiiiiiii vreau vacanţăăăă !!!!!Aşa ... păi o zi de liceu. Naşpa! Stătui cam o jumătate de oră să reuşesc să-mi prind părul, asta pentru că mi-a trebuit mie păr scurt şi breton pe o parte. Nu îmi mai plăcea părul meu lung de 1 metru şi 20 de centimetri. Deci oricum mai lung decât în poza asta din stânga.
Pe mine şi pe vecinu' ne duse tata cu maşina ... şi ajunserăm noi la şcoală la 12:50 şi începeam orele abia la 13:30. Beton! Până să înceapă cursurile ne duserăm la secretariat să dăm cererile pentru o adeverinţă din aia care ne trebuie pentru abonamentul la RAT. Până să-i aştept pe Robert şi pe Andra, fusei matora unui scandal între domnul director Predoi şi o tanti nebună. Dar nebună, nu glumă! Cred că era scăpată de la sanatoriu, serios!
Şi începură orele ... Română. Profa e drăguţică. Sper să ne înţelegem. Zise că mizează mult pe comunicare şi originalitate. Deci ăsta e un punct forte.
Religie. Nu făcurăm, întrucât nu veni nimeni la oră.
Engleză. Doamne, ai grijă de noi! Din prima oră ne-a pus să ne facem 11 fişe cu toate timpurile învăţate până acum ... Frate, e prima orăăă!!!
Desen. Singura oră mai palpitantă. Intră un tip cu ochelari, care la prima vedere pare arogant. Dar nu este. Ne puse să facem un peisaj ... şi eu făcui un soare potrivit pe pagină. Se luă de mine ... "Aşa aproape e soarele de pământ?" ... Replica mea : "Nu aţi specificat dacă peisajul trebuie să fie real sau ireal. Al meu e ireal.!" . Sper să înţeleagă că ador să pictez şi că, de obicei, eu pictez după cum îmi spune inima şi foarte puţin raţionamentul ...
Chimie. Frateeeee, tipa cu care facem chimia e ... prea exigentă. Ne dădu deja test. O să scoată din noi nişte chimişti adevăraţi, deşi noi ne-am dus la filologie ca să scăpăm de mate, chimie şi fizică.
Mate. Facem cu un prof. Chiar eram dezamăgită dacă aveam profă, fiind obişnuită de patru ani cu TuciTu şi cu încă un an cu Nemţeanu. Şi proful de acum e de treabă, la fel ca ceilalţi doi. Ne ţinu un discurs la începutul orei : " E bine să învăţaţi la mate că mate vă ordonează, vă face să gândiţi logic ... bla bla bla ... dacă învăţaţi mate sunteţi mai deştepţi" ... Îmi zic în gând : "Hopaaa! Adicătelea crede că matematicienii sunt mai deştepţi!" ... Deschid gura şi îl întreb : "Vreţi să spuneţi că matematicienii ne sunt superiori?" ... Răspunde : "Nu voiam să spun asta. Un om poate să nu ştie deloc matematică şi să fie un poet extraordinar!" ... În gând : "Frate, ce ai nimerit-o!" ... Deci suntem pe aceeaşi lungime de undă. Încă nu ştie nimeni din liceu că eu sunt poetă ...
E trecut de miezul nopţii şi eu stau pe mess, pe facebook, pe blog, nici măcar nu am luat cina, când mâine am 7 ore ...
luni, 12 septembrie 2011
sfârşit
Sunt oameni care citesc cărţi bune. Sunt oameni care citesc cărţi proaste. Sunt oameni care nu citesc ...
sâmbătă, 10 septembrie 2011
cărţi de citit - 15
. "Cine suntem" de Dan Puric.
Identitatea noastră religioasă începe să se degradeze, domnul Puric începe, sau mai bine zis, deja a început să ne propovăduiască despre starea de lucruri actuală a acesteia. Consider că este destul de dificil ceea ce face acest om.
Îmi permit să-l numesc pe Dan Puric martir. Are grijă de noi toţi, ne ajută să ne înţelegem identitatea şi ne îndreaptă spre acea cale bună. Sensibilitatea cu care face aceste lucruri este aproape singulară în spaţiul mioritic, iar curajul de a se avânta într-un astfel de proces este de admirat. Sinceritatea este cea mai importantă lecţie pe care ne-o dă autorul.
" Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă, aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc. Problema şi ideea de identitate e privită analitic din mai multe puncte de vedere şi stăruie asupra tensiunii : mutilare versus dăinuire şi regimul de exterminare versus tăria credinţei creştine." - Gheorghe Ceauşu
Mi-am găsit o parte de linişte în cuvintele lui Puric, poate pentru că "necazul este tragedia continuă a acestui popor, este inflaţia de griji, este întunecarea vieţii şi luminarea morţii." (Dan Puric)
Chiar şi după ce am terminat volumul, mi-a fost destul de greu să privesc ochii persoanei de pe copertă.
Identitatea noastră religioasă începe să se degradeze, domnul Puric începe, sau mai bine zis, deja a început să ne propovăduiască despre starea de lucruri actuală a acesteia. Consider că este destul de dificil ceea ce face acest om.
Îmi permit să-l numesc pe Dan Puric martir. Are grijă de noi toţi, ne ajută să ne înţelegem identitatea şi ne îndreaptă spre acea cale bună. Sensibilitatea cu care face aceste lucruri este aproape singulară în spaţiul mioritic, iar curajul de a se avânta într-un astfel de proces este de admirat. Sinceritatea este cea mai importantă lecţie pe care ne-o dă autorul.
" Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă, aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc. Problema şi ideea de identitate e privită analitic din mai multe puncte de vedere şi stăruie asupra tensiunii : mutilare versus dăinuire şi regimul de exterminare versus tăria credinţei creştine." - Gheorghe Ceauşu
Mi-am găsit o parte de linişte în cuvintele lui Puric, poate pentru că "necazul este tragedia continuă a acestui popor, este inflaţia de griji, este întunecarea vieţii şi luminarea morţii." (Dan Puric)
Chiar şi după ce am terminat volumul, mi-a fost destul de greu să privesc ochii persoanei de pe copertă.
vineri, 9 septembrie 2011
"vreme trece, vreme vine"
Mai sunt două zile şi începe şcoala. Sunt nerăbdătoare încă din a doua săptămână de vacanţă.
Oricum, inevitabil o să-mi vină dor cât de curând de clipele de relaxare. Adică dor de : ora 12 când venea mamaie să mă trezească să mănânc, de disperarea că nu-mi găsesc haine să mă schimb ca să ies la copii, de jucatul de cărţi pe porunci, de poruncile stupide gen "fă 20 de flotări" sau "ieşi în stradă şi strigă în gura mare "m-aş mărita, dar n-are cine mă lua" " sau veşnica poruncă a lui Alin "pupă pe nu ştiu care la subraţ", de plimbările la baltă să luăm vacile şi să ne bălăcim, de plimbările la magazin să ne luăm "îngheţaturi şi chipse", de dansat, de orele târzii când intram în casă şi mă apucam de citit, de ziua în care Saiu ne-a acuzat că i-am furat papucul, de întâlnirile când pictam cu atâta seriozitate foi şi pietre, de sutele de clătite făcute, de Mihnea şi de Tractor când ne dădeau "sărut-mâna", de miile de seminţe ronţăite, de tatonările cu Ane, de seara când Reby a întrebat "Dar iubitul meu nu vine?", de poveştile cu copii furaţi, de momentele când ne duceam pe strada din spatele curţii mele să ne jucăm fotbal, de râs, de plimbarea cu barca, de muntele în care e sculptată moaca lui Decebal, de valurile care făceau pontonul să se mişte, de peştii pescuiţi de Rică, de melodiile din computer-ul gazdei, de frigul îndurat ca să văd răsăritul, de seara în care am speriat-o pe Ane cu pene de găină, de ziua când ne-am întors de la magazin şi ne-am întâlnit cu nea Dan şi cu Nicole şi eu nu am recunoscut-o pe scumpetea cea mică, de momentele când mai prindeam loc la computer-ul lui Saiu să mai intru şi eu pe conturile mele şi în general, de tot ce a însemnat vara 2011.
Şi toate astea cu cele mai minunate fiinţe din lume : Dreea (best friend), Ani (sau Măriuţa, sora Dreei), Ane (maimuţa mea preferată), Saiu (care plânge des), verişoarele Simona, Diana şi Ani, nepoata Alexandra, Tiţa şi Reby, Gabi, Simina (nepoata lui nea Tudor, cel cu care mergem noi la bere), nepotul Radu, Filip şi Ion, verişorii Leo şi Costi, Tractor, Alin şi cei doi fraţi ai lui, Mădălin Riciu, Ionuţ (sau Hârî), Blondul şi surorile lui, Văcaru şi fratele lui, Mihnea, Ică, Dănuţ (sau Domnul cu papuci de fetiţă), Costi Borcoş, Dani (sau Fată-Fată), Daniela-Rodica, Cătălin, tati, mami, Mimi şi Rică şi toţi ceilalţi, al căror nume îmi scapă acum.
Vă iubesc pe toţi! Mult! Şi vă mulţumesc pentru că m-aţi suportat, că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi făcut să mă simt bine alături de voi! Persoane speciale.
Azi, în drum spre cumpărături, l-am întâlnit pe fostul meu profesor de pictură, pe domnul Radu Bunuşiu şi am mai stat de vorbă. Parcă îmi e dor şi de clasa a opta. Dar nu atât de dor încât să scriu şi despre asta ...
Oricum, inevitabil o să-mi vină dor cât de curând de clipele de relaxare. Adică dor de : ora 12 când venea mamaie să mă trezească să mănânc, de disperarea că nu-mi găsesc haine să mă schimb ca să ies la copii, de jucatul de cărţi pe porunci, de poruncile stupide gen "fă 20 de flotări" sau "ieşi în stradă şi strigă în gura mare "m-aş mărita, dar n-are cine mă lua" " sau veşnica poruncă a lui Alin "pupă pe nu ştiu care la subraţ", de plimbările la baltă să luăm vacile şi să ne bălăcim, de plimbările la magazin să ne luăm "îngheţaturi şi chipse", de dansat, de orele târzii când intram în casă şi mă apucam de citit, de ziua în care Saiu ne-a acuzat că i-am furat papucul, de întâlnirile când pictam cu atâta seriozitate foi şi pietre, de sutele de clătite făcute, de Mihnea şi de Tractor când ne dădeau "sărut-mâna", de miile de seminţe ronţăite, de tatonările cu Ane, de seara când Reby a întrebat "Dar iubitul meu nu vine?", de poveştile cu copii furaţi, de momentele când ne duceam pe strada din spatele curţii mele să ne jucăm fotbal, de râs, de plimbarea cu barca, de muntele în care e sculptată moaca lui Decebal, de valurile care făceau pontonul să se mişte, de peştii pescuiţi de Rică, de melodiile din computer-ul gazdei, de frigul îndurat ca să văd răsăritul, de seara în care am speriat-o pe Ane cu pene de găină, de ziua când ne-am întors de la magazin şi ne-am întâlnit cu nea Dan şi cu Nicole şi eu nu am recunoscut-o pe scumpetea cea mică, de momentele când mai prindeam loc la computer-ul lui Saiu să mai intru şi eu pe conturile mele şi în general, de tot ce a însemnat vara 2011.
Şi toate astea cu cele mai minunate fiinţe din lume : Dreea (best friend), Ani (sau Măriuţa, sora Dreei), Ane (maimuţa mea preferată), Saiu (care plânge des), verişoarele Simona, Diana şi Ani, nepoata Alexandra, Tiţa şi Reby, Gabi, Simina (nepoata lui nea Tudor, cel cu care mergem noi la bere), nepotul Radu, Filip şi Ion, verişorii Leo şi Costi, Tractor, Alin şi cei doi fraţi ai lui, Mădălin Riciu, Ionuţ (sau Hârî), Blondul şi surorile lui, Văcaru şi fratele lui, Mihnea, Ică, Dănuţ (sau Domnul cu papuci de fetiţă), Costi Borcoş, Dani (sau Fată-Fată), Daniela-Rodica, Cătălin, tati, mami, Mimi şi Rică şi toţi ceilalţi, al căror nume îmi scapă acum.
Vă iubesc pe toţi! Mult! Şi vă mulţumesc pentru că m-aţi suportat, că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi făcut să mă simt bine alături de voi! Persoane speciale.
Azi, în drum spre cumpărături, l-am întâlnit pe fostul meu profesor de pictură, pe domnul Radu Bunuşiu şi am mai stat de vorbă. Parcă îmi e dor şi de clasa a opta. Dar nu atât de dor încât să scriu şi despre asta ...
joi, 8 septembrie 2011
fragment din roman - 2
Dragă A.,
M-am săturat, nu-mi mai suport viaţa. Stau aici şi mă enervez pentru căcaturi de oameni şi căcaturi de lucruri, în loc să-mi petrec timpul cu ai mei, într-un mod drăguţ. Mă termin pentru că sunt fraieră. I. mi-a spus să iau ignoranţa în braţe, am încercat şi e destul de greu. Nu pot s-o practic din cauza prea multelor preocupări ale mele.
Doamne, A., nu mai suport viaţa fără tine. Mă irit de la orice chestie, când nu te am. Am crezut cu tărie că am scăpat de sentimentele pentru tine, apoi m-am trezit în starea aceea nasoală. Îmi lipseai. Îmi era dor de tine şi nu voiam să recunosc. Simţeam că mă duc la vale, că mă sufoc. Nu mai eram eu, nu mai făceam nimic din ceea ce făceam înainte. Fără tine nu mai avea rost să produc nimic. Adevărul este că te iubesc! Mult! Exagerat de mult! Şi sincer!
A., te iubesc! Pur şi simplu ...
Cuvinte fără înţeles, poveste fără final.
Lorena
M-am săturat, nu-mi mai suport viaţa. Stau aici şi mă enervez pentru căcaturi de oameni şi căcaturi de lucruri, în loc să-mi petrec timpul cu ai mei, într-un mod drăguţ. Mă termin pentru că sunt fraieră. I. mi-a spus să iau ignoranţa în braţe, am încercat şi e destul de greu. Nu pot s-o practic din cauza prea multelor preocupări ale mele.
Doamne, A., nu mai suport viaţa fără tine. Mă irit de la orice chestie, când nu te am. Am crezut cu tărie că am scăpat de sentimentele pentru tine, apoi m-am trezit în starea aceea nasoală. Îmi lipseai. Îmi era dor de tine şi nu voiam să recunosc. Simţeam că mă duc la vale, că mă sufoc. Nu mai eram eu, nu mai făceam nimic din ceea ce făceam înainte. Fără tine nu mai avea rost să produc nimic. Adevărul este că te iubesc! Mult! Exagerat de mult! Şi sincer!
A., te iubesc! Pur şi simplu ...
Cuvinte fără înţeles, poveste fără final.
Lorena
sâmbătă, 3 septembrie 2011
fragment din roman - 1
personaj din hârtie
nume : Codrescu
prenume : Lorena
data naşterii : mult prea devreme şi, totuşi, prea târziu
zodia : fluture cu aripi opozabile
locul naşterii : uneori pretutindeni, alteori nicăieri
domiciliul actual : ţara Anotimpul Tuturor Încercărilor, districtul Maxim de Misogin, , oraşul Echimozele Dulci, strada Crâmpeie Din Noi, casa cu numărul 24
studii : Şcoala Generală Ploaie Rece
Colegiul Naţional Fabrică de Cuvinte
Facultatea Poveste fără final
loc de muncă : ONG Salvaţi Frunzele Copacilor de Toamnă
funcţie : dătătoare de viaţă
APTitudini :
limbi străine : le cunosc pe toate, mai puţin pe a ta
permis de conducere : pentru toate categoriile, dar tu faci excepţie
Pasiuni :
călătorie, muzică, literatură, teatru, fotografie, pictură
Publicaţii :
am scris un număr imens de cărţi, însă n-ai reuşit să duci una până la capăt
Premii :
Miss Suflet din eternitate .
nume : Codrescu
prenume : Lorena
data naşterii : mult prea devreme şi, totuşi, prea târziu
zodia : fluture cu aripi opozabile
locul naşterii : uneori pretutindeni, alteori nicăieri
domiciliul actual : ţara Anotimpul Tuturor Încercărilor, districtul Maxim de Misogin, , oraşul Echimozele Dulci, strada Crâmpeie Din Noi, casa cu numărul 24
studii : Şcoala Generală Ploaie Rece
Colegiul Naţional Fabrică de Cuvinte
Facultatea Poveste fără final
loc de muncă : ONG Salvaţi Frunzele Copacilor de Toamnă
funcţie : dătătoare de viaţă
APTitudini :
limbi străine : le cunosc pe toate, mai puţin pe a ta
permis de conducere : pentru toate categoriile, dar tu faci excepţie
Pasiuni :
călătorie, muzică, literatură, teatru, fotografie, pictură
Publicaţii :
am scris un număr imens de cărţi, însă n-ai reuşit să duci una până la capăt
Premii :
Miss Suflet din eternitate .
joi, 1 septembrie 2011
zori de toamnă !
Septembrie. Iar. Fiori noi, regăsindu-se în suflete moi.
şi când mă gândesc că la mine e vară pentru totdeauna ...
şi când mă gândesc că la mine e vară pentru totdeauna ...
miercuri, 31 august 2011
Ceva ce mă înconjoară
Stau lipită de o fereastră
ascult Vescan şi-l citesc
pe Coande
Am impresia că taică-meu
a mai băgat un bilet la
loterie poate voi avea şi eu
curajul ăsta cândva
Schimb muzica şi
Deja simt că mă doare ceva
din interiorul versurilor
Îmi pierd imaginaţia
Dar promit că nu mă mai
plimb pe drumuri neasfaltate.
Bună ziua!
ascult Vescan şi-l citesc
pe Coande
Am impresia că taică-meu
a mai băgat un bilet la
loterie poate voi avea şi eu
curajul ăsta cândva
Schimb muzica şi
Deja simt că mă doare ceva
din interiorul versurilor
Îmi pierd imaginaţia
Dar promit că nu mă mai
plimb pe drumuri neasfaltate.
Bună ziua!
miercuri, 17 august 2011
cărţi de citit - 14
. "Dulce şi amar - Povestiri adevărate" de Marin Guţescu .
Pe Guţescu şi ale dumnealui povestiri adevărate le putem aşeza cu uşurinţă pe acelaşi raft cu "Moromeţii" lui Marin Preda, "Viaţa la ţară" deţinută de Duiliu Zamfirescu şi cu romanele domnului Daniel Dragomirescu.
În carte sunt relatate secvenţe din viaţa satului Constanţa (vechea denumire a actualului Făget, după ce generalul Argetoianu a numit două localităţi ca fetele acestuia, cea de mai sus şi Mărioara, acum Valea Lungului), unde autorul a locuit în copilărie şi adolescenţă, întâmplări din satul Predeşti, unde şi-a găsit locul după căsătorie. Ca mulţi alţii, Guţescu spune că este mai bine că în copilărie nu a avut acces la electrocasnice, lectura fiindu-i pasiunea. Deşi îşi dorea să aibă multe cărţi, din lipsa banilor, s-a mulţumit cu ce a găsit la bibliotecă. Era un copil foarte curios şi asculta cu luare-aminte ştirile de la radio-şanţ, multe dintre ele regăsindu-se în volum.
Povestirile variază : de dragoste, prietenie, despre politică, despre moarte, iar la sfârşit fiecare are câte o morală, ce ar trebui să ne tragă de urechi, deoarece gesturile urâte au fost moştenite şi chiar înmulţite. Nu bag mâna în foc că omul are talent, însă are iniţiative şi îşi omoară timpul şi pensia pentru ceva ce va lăsa după trecerea sinelui în alte linii ale neştiutului, după cum afirmă : "Intenţia mea a fost să nu pun punct la viaţă, să pot continua cu virgulă!".
Am primit cartea "Din toată inima, cu toată dragostea". Mulţumeeeeesc !
P.S. : Citind volumul, bunica şi-a amintit de locul unde s-a născut şi a început să-mi povestească şi alte întâmplări de zeci de ani. Pfff, ce norocoasă sunt !
Pe Guţescu şi ale dumnealui povestiri adevărate le putem aşeza cu uşurinţă pe acelaşi raft cu "Moromeţii" lui Marin Preda, "Viaţa la ţară" deţinută de Duiliu Zamfirescu şi cu romanele domnului Daniel Dragomirescu.
În carte sunt relatate secvenţe din viaţa satului Constanţa (vechea denumire a actualului Făget, după ce generalul Argetoianu a numit două localităţi ca fetele acestuia, cea de mai sus şi Mărioara, acum Valea Lungului), unde autorul a locuit în copilărie şi adolescenţă, întâmplări din satul Predeşti, unde şi-a găsit locul după căsătorie. Ca mulţi alţii, Guţescu spune că este mai bine că în copilărie nu a avut acces la electrocasnice, lectura fiindu-i pasiunea. Deşi îşi dorea să aibă multe cărţi, din lipsa banilor, s-a mulţumit cu ce a găsit la bibliotecă. Era un copil foarte curios şi asculta cu luare-aminte ştirile de la radio-şanţ, multe dintre ele regăsindu-se în volum.
Povestirile variază : de dragoste, prietenie, despre politică, despre moarte, iar la sfârşit fiecare are câte o morală, ce ar trebui să ne tragă de urechi, deoarece gesturile urâte au fost moştenite şi chiar înmulţite. Nu bag mâna în foc că omul are talent, însă are iniţiative şi îşi omoară timpul şi pensia pentru ceva ce va lăsa după trecerea sinelui în alte linii ale neştiutului, după cum afirmă : "Intenţia mea a fost să nu pun punct la viaţă, să pot continua cu virgulă!".
Am primit cartea "Din toată inima, cu toată dragostea". Mulţumeeeeesc !
P.S. : Citind volumul, bunica şi-a amintit de locul unde s-a născut şi a început să-mi povestească şi alte întâmplări de zeci de ani. Pfff, ce norocoasă sunt !
miercuri, 3 august 2011
cărţi de citit - 13
. "Dinastia ticăloşilor" de Mihai Firică .
Am găsit cărţulia într-un loc în care chiar nu mă aşteptam : în biblioteca primăriei portocalii de la mine de la ţară, de unde mi-am luat cărţi ilegal.
Ca orice jurnalist, şi mai ales de opinie, care se respectă, autorul în discuţie şi-a publicat un număr de articole sub denumirea "Dinastia ticăloşilor". Măi, cum să zic, eu l-am mai urmărit pe Firică la televizor pe la emisiunile înfăptuite cu cică trudă, pe un post local şi, înainte să înceapă vara, îi lecturam editorialul din ziarul online www.oradedolj.ro . Acum, singura opinie a mea despre volum este că ar trebui să îl dăm celor din afara graniţelor să îl citească. Să vadă care şi cum este politica prin Românica. Putem rezuma totul la doar două cuvinte : interes personal.
Sunt mai mult decât sigură că există cârcotaşi care vor spune : "Da' de ce, domne, să-l citească italienii, englezii etc. pe nea Firică ăsta, ca să afle starea politică actuală? Ce, nu mai bine se uită la televizor că acolo comentează ăia toată ziua?". Păi ... asta ar fi o problemă. Şi încă una mare. Acei mulţi de la TV nu au ce face acasă şi dau fuga la mogul să dea din gură, pentru a părea interesanţi. ( Dacă şi Simona Senzual a spus că poporul român este cretin, şi ea, fată inocentă, blondă şi generoasă, încearcă să-l decretiizeze, imaginaţi-vă! ).
Mihai Firică a studiat istoria şi e jurnalist , după calculele mele, de peste 15 ani. Încă nu ştiu dacă a terminat sau nu Facultatea de drept "Mihai Viteazu". Oricum, putem afirma că omul critică şi analizează cu acte în regulă. Se poate numi specialist, nu ca lingăii de la ştim noi ce trusturi.
Ei bine, sunt mândră că sunt olteancă şi că locuiesc în Craiova, un oraş plin de istorie şi, din când în când, de oameni cu bun-simţ.
Dacă aveţi timp, urmăriţi-l pe acest jurnalist furios, deşi ar putea fi indiferent şi căruia îi displace enorm să vadă istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuase.
Firică este de ieri, de azi şi de mâine.
Am găsit cărţulia într-un loc în care chiar nu mă aşteptam : în biblioteca primăriei portocalii de la mine de la ţară, de unde mi-am luat cărţi ilegal.
Ca orice jurnalist, şi mai ales de opinie, care se respectă, autorul în discuţie şi-a publicat un număr de articole sub denumirea "Dinastia ticăloşilor". Măi, cum să zic, eu l-am mai urmărit pe Firică la televizor pe la emisiunile înfăptuite cu cică trudă, pe un post local şi, înainte să înceapă vara, îi lecturam editorialul din ziarul online www.oradedolj.ro . Acum, singura opinie a mea despre volum este că ar trebui să îl dăm celor din afara graniţelor să îl citească. Să vadă care şi cum este politica prin Românica. Putem rezuma totul la doar două cuvinte : interes personal.
Sunt mai mult decât sigură că există cârcotaşi care vor spune : "Da' de ce, domne, să-l citească italienii, englezii etc. pe nea Firică ăsta, ca să afle starea politică actuală? Ce, nu mai bine se uită la televizor că acolo comentează ăia toată ziua?". Păi ... asta ar fi o problemă. Şi încă una mare. Acei mulţi de la TV nu au ce face acasă şi dau fuga la mogul să dea din gură, pentru a părea interesanţi. ( Dacă şi Simona Senzual a spus că poporul român este cretin, şi ea, fată inocentă, blondă şi generoasă, încearcă să-l decretiizeze, imaginaţi-vă! ).
Mihai Firică a studiat istoria şi e jurnalist , după calculele mele, de peste 15 ani. Încă nu ştiu dacă a terminat sau nu Facultatea de drept "Mihai Viteazu". Oricum, putem afirma că omul critică şi analizează cu acte în regulă. Se poate numi specialist, nu ca lingăii de la ştim noi ce trusturi.
Ei bine, sunt mândră că sunt olteancă şi că locuiesc în Craiova, un oraş plin de istorie şi, din când în când, de oameni cu bun-simţ.
Dacă aveţi timp, urmăriţi-l pe acest jurnalist furios, deşi ar putea fi indiferent şi căruia îi displace enorm să vadă istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuase.
Firică este de ieri, de azi şi de mâine.
marți, 2 august 2011
cărţi de citit - 12
. "Provizoratul istoric" de ASR Principele Radu al României .
Mi-am procurat volumul când am participat la conferinţa "Înţeleapta cârmuire", ţinută la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, pe 22 mai 2011, în cadrul proiectului "Întâlnirile SpectActor", proiect început cu mulţi ani în urmă de scriitorul I.D.Sârbu, secretarul literar al teatrului, şi reluat acum de un alt secretar literar, scriitorul Nicolae Coande. Ţin să felicit pe această cale întreaga echipă de la teatru, care are grijă de cultura şi prestigiul craiovenilor.
La conferinţă, Principele ne-a vorbit foarte deschis despre draga noastră Românica, despre Royal Family şi despre elitele româneşti. M-a uimit atitudinea Domniei Sale, din două motive : într-o lume ce se poate rezuma la conflicte, Alteţa Sa ne spunea cum ar trebui condusă dezvoltarea pe un tărâm mirific ca cel pe care îl locuim şi preocuparea pentru promovarea valorilor naţionale pe plan internaţional.
Cartea are ca bază ideea de a avea o albie identitară, în care să ne regăsim cu toţii şi ni se relatează unele dintre demersurile Casei Regale ce au avut şi au ca scop promovarea ţării noastre.
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu Ionuţ Pătularu, imediat după ce realizase o emisiune în care invitat era Principele, am ajuns la o concluzie : Alteţa Sa Regală a asimilat foarte mult în ultimul timp şi îi suntem oarecum datori că ne deschide ochişorii şi ne ajută să cunoaştem şi să ne cunoaştem.
Radu al României, după conferinţă, scriindu-mi un autograf, şi eu, îmbrăcată în albastru, care, în anumite culturi, înseamnă pace, iar la chinezi, dacă nu mă înşel, înseamnă moarte.
Mi-am procurat volumul când am participat la conferinţa "Înţeleapta cârmuire", ţinută la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, pe 22 mai 2011, în cadrul proiectului "Întâlnirile SpectActor", proiect început cu mulţi ani în urmă de scriitorul I.D.Sârbu, secretarul literar al teatrului, şi reluat acum de un alt secretar literar, scriitorul Nicolae Coande. Ţin să felicit pe această cale întreaga echipă de la teatru, care are grijă de cultura şi prestigiul craiovenilor.
La conferinţă, Principele ne-a vorbit foarte deschis despre draga noastră Românica, despre Royal Family şi despre elitele româneşti. M-a uimit atitudinea Domniei Sale, din două motive : într-o lume ce se poate rezuma la conflicte, Alteţa Sa ne spunea cum ar trebui condusă dezvoltarea pe un tărâm mirific ca cel pe care îl locuim şi preocuparea pentru promovarea valorilor naţionale pe plan internaţional.
Cartea are ca bază ideea de a avea o albie identitară, în care să ne regăsim cu toţii şi ni se relatează unele dintre demersurile Casei Regale ce au avut şi au ca scop promovarea ţării noastre.
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu Ionuţ Pătularu, imediat după ce realizase o emisiune în care invitat era Principele, am ajuns la o concluzie : Alteţa Sa Regală a asimilat foarte mult în ultimul timp şi îi suntem oarecum datori că ne deschide ochişorii şi ne ajută să cunoaştem şi să ne cunoaştem.
Radu al României, după conferinţă, scriindu-mi un autograf, şi eu, îmbrăcată în albastru, care, în anumite culturi, înseamnă pace, iar la chinezi, dacă nu mă înşel, înseamnă moarte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)