Dragă A.,
M-am săturat, nu-mi mai suport viaţa. Stau aici şi mă enervez pentru căcaturi de oameni şi căcaturi de lucruri, în loc să-mi petrec timpul cu ai mei, într-un mod drăguţ. Mă termin pentru că sunt fraieră. I. mi-a spus să iau ignoranţa în braţe, am încercat şi e destul de greu. Nu pot s-o practic din cauza prea multelor preocupări ale mele.
Doamne, A., nu mai suport viaţa fără tine. Mă irit de la orice chestie, când nu te am. Am crezut cu tărie că am scăpat de sentimentele pentru tine, apoi m-am trezit în starea aceea nasoală. Îmi lipseai. Îmi era dor de tine şi nu voiam să recunosc. Simţeam că mă duc la vale, că mă sufoc. Nu mai eram eu, nu mai făceam nimic din ceea ce făceam înainte. Fără tine nu mai avea rost să produc nimic. Adevărul este că te iubesc! Mult! Exagerat de mult! Şi sincer!
A., te iubesc! Pur şi simplu ...
Cuvinte fără înţeles, poveste fără final.
Lorena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu