Eram în ultima săptămână de vacanţă şi am plecat cu ai mei (mama, tata, Rică şi Mimi) să ne plimbăm de-a lungul Dunării. Ne-am cazat în Eşelniţa, la o casă superbă. Încă din prima zi m-am plictisit şi am regretat că nu mi-am luat o carte cu mine. Aşa că a doua zi băieţii s-au deplasat în Orşova să facă cumpărături. Pe listă am adăugat "Carte şi chips-uri pt. Roxy". Tata a fost băiat cuminte şi mi-a luat şi carte şi reviste şi dulciuri, cât să nu mă deshidratez câteva zile bune.
Bineînţeles că nu m-am apucat imediat de citit. Au mai durat vreo două două zile până să deschid maldărul de foi.
Am lecturat pe nerăsuflate, într-o zi, 100 de pagini. Mi-a plăcut enorm. Era exact genul meu : cu iubire adevărată, cu răzbunare şi cu poziţii sociale înalte.
Ajungând din nou acasă, am scos cartea din geantă şi am pus-o lângă pat, în speranţa că o voi termina în maxim 3 zile. De unde?!
Am mai citit aşa, câte două-trei pagini la un interval mare de timp.
Astăzi mi s-a pus piticul şi mi-am impus să o termin. Zis şi făcut.
Deci cărţulia e bestială. Te ţine cu sufletul la gură până la ultimul cuvânt.
Cele două personaje principale, Randall şi Julia sunt cu adevărat nişte eroi ai libertăţii atât individuale, cât şi ai libertăţii împreună. Şi încă o dată, eu realizez că "Speranţa moare ultima!".
Cam aşa arată coperta ... fugiţi repede şi cumpăraţi-o !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu