"vreme trece, vreme vine"

Mai sunt două zile şi începe şcoala. Sunt nerăbdătoare încă din a doua săptămână de vacanţă.
Oricum, inevitabil o să-mi vină dor cât de curând de clipele de relaxare. Adică dor de : ora 12 când venea mamaie să mă trezească să mănânc, de disperarea că nu-mi găsesc haine să mă schimb ca să ies la copii, de jucatul de cărţi pe porunci, de poruncile stupide gen "fă 20 de flotări" sau "ieşi în stradă şi strigă în gura mare "m-aş mărita, dar n-are cine mă lua" " sau veşnica poruncă a lui Alin "pupă pe nu ştiu care la subraţ", de plimbările la baltă să luăm vacile şi să ne bălăcim, de plimbările la magazin să ne luăm "îngheţaturi şi chipse", de dansat, de orele târzii când intram în casă şi mă apucam de citit, de ziua în care Saiu ne-a acuzat că i-am furat papucul, de întâlnirile când pictam cu atâta seriozitate foi şi pietre, de sutele de clătite făcute, de Mihnea şi de Tractor când ne dădeau "sărut-mâna", de miile de seminţe ronţăite, de tatonările cu Ane, de seara când Reby a întrebat "Dar iubitul meu nu vine?", de poveştile cu copii furaţi, de momentele când ne duceam pe strada din spatele curţii mele să ne jucăm fotbal, de râs, de plimbarea cu barca, de muntele în care e sculptată moaca lui Decebal, de valurile care făceau pontonul să se mişte, de peştii pescuiţi de Rică, de melodiile din computer-ul gazdei, de frigul îndurat ca să văd răsăritul, de seara în care am speriat-o pe Ane cu pene de găină, de ziua când ne-am întors de la magazin şi ne-am întâlnit cu nea Dan şi cu Nicole şi eu nu am recunoscut-o pe scumpetea cea mică, de momentele când mai prindeam loc la computer-ul lui Saiu să mai intru şi eu pe conturile mele şi în general, de tot ce a însemnat vara 2011.

Şi toate astea cu cele mai minunate fiinţe din lume : Dreea (best friend), Ani (sau Măriuţa, sora Dreei), Ane (maimuţa mea preferată), Saiu (care plânge des), verişoarele Simona, Diana şi Ani, nepoata Alexandra, Tiţa şi Reby, Gabi, Simina (nepoata lui nea Tudor, cel cu care mergem noi la bere), nepotul Radu, Filip şi Ion, verişorii Leo şi Costi, Tractor, Alin şi cei doi fraţi ai lui, Mădălin Riciu, Ionuţ (sau Hârî), Blondul şi surorile lui, Văcaru şi fratele lui, Mihnea, Ică, Dănuţ (sau Domnul cu papuci de fetiţă), Costi Borcoş, Dani (sau Fată-Fată), Daniela-Rodica, Cătălin, tati, mami, Mimi şi Rică şi toţi ceilalţi, al căror nume îmi scapă acum.
Vă iubesc pe toţi! Mult! Şi vă mulţumesc pentru că m-aţi suportat, că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi făcut să mă simt bine alături de voi! Persoane speciale.

Azi, în drum spre cumpărături, l-am întâlnit pe fostul meu profesor de pictură, pe domnul Radu Bunuşiu şi am mai stat de vorbă. Parcă îmi e dor şi de clasa a opta. Dar nu atât de dor încât să scriu şi despre asta ...