Zis-a le directeur să strângem texte să alcătuim cărticică.
Strânserăm noi texte, le corectai eu. Îmi dau eu seama că sunt enorm de puţine şi şi mai enorm de proaste. Intru eu în panică. Le trimit lui X şi lui Y, care se pricep la literatură. Ei îmi răspund că textele sunt groaznice. Absolut groaznice. Le dau să citească unor prieteni care sunt paraleli cu literatura. Îmi spun că sunt destul de naşpa, nu prea au nimic mişto şi nu seamănă deloc cu fragmenţelele pe care le mai trimit eu câteodată.
Mă întreb ce mi-ar fi spus prietenii scriitori consacraţi. Cel mai probabil nu ar mai fi vrut să vorbească cu mine cam niciodată.
Mergem noi azi la le directeur să-i spunem asta. Îi spunem, îi arătăm textele.
Aiurea discuţia cu le directeur!!!
concluzie: mi-am cam pierdut timpul inutil. nu ştiu dacă mai vreau să fac ceva. o să mă gândesc.
2 comentarii:
mmm...
nu mai facem.
dar de ce să cedăm aşa uşor?
Trimiteți un comentariu