miercuri, 22 iunie 2011

strălucire

# Oficial ... vacanţăăăăăăăăă !!!
În sfârşit, după atâta chin şi jale, vacanţă! O aşteptam de pe 15 septembrie 2010 :))
Ce bine mă simt ! Acum ... fără teme, fără să mă mai trezesc sâmbăta devreme ca să ajung la meditaţie la mate, fără grija de a lua note... fără să mai fac teste la română şi fără formule la mate!
Şi abia începe distracţia :x

Aşa cum am promis în postarea anterioară, voi reda câteva cuvinte ale unor oameni buni despre mine, scrisul meu...
politicianul şi poetul Mircea Gordan :
Ţi-am citit şi eu poeziile... E cu stângăcii, inerente pentru început, dar cu teme noi.. Perfecţionarea vine cu timpul. Aici este o junglă şi te mănâncă rechinii mari.
Fain scris - de maturitate, poate prea multă! - da' mie nu-mi place negrul, dimineţi negre şi, în general, negativul. Nu-mi place în Valea Plângerii. Ocoleşte-o!
Întotdeuna trebuie să fie un nou început, să desţeleneşti drumuri neumblate şi să nu păşeşti în spatele nimănui. Se cheamă a fi originală şi nu copy-paste.
profesorul, jurnalistul profesionist, scriitorul, criticul de teatru, fondatorul ziarului "Cuvântul Libertăţii", directorul revistei de cultură "Lamura" ,Director Executiv al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National a judetului Dolj,- Dan Lupescu :
Talent incontestabil. În rest, totul depinde de tine...cum îl cultivi, cum îl valorifici... Şi de voia lui Dumnezeu. De cum vrea Domnul să-ţi valorifici talentul, cu care te-a dăruit. Tărie lăuntrică ! Şi luptă ! Totul depinde de voinţa ta, sub ocrotirea PreaBunului Dumnezeu.
scriitoarea Sânziana Batişte :
RoxX S, eşti nouă-nouţă şi-mi place cum arăţi!!!
În locul unor şarje inutile (nimeni nu ocupă locul nimănui altuia, în literatură, aşa încât să fie necesară înlăturarea lui), ai ales introspecţia şi căutarea diferenţei "dintre toate aceste mirifice înghiţituri de viaţă"...
RoxX S :) evoluezi frumos, te maturizezi incredibil...
Aşa cum şi Maricica te îndeamnă, evită comparaţiile începute cu "ca un...", "ca o...", "cum". Le ridiculizam, cu ani în urmă (nimic nou sub soare!), alături de alte excese, într-un poem intitulat "Teroare abisală cu smocuri dulci de crimă (Antilied ca să nu mă sinucid)", numindu-le "furtuni de caocum"...
Venind în continuarea a ceea ce-ţi spuneam în comentariul la poezia precedentă, încearcă, zic eu, şi evitarea alinierii la moda "lugubru (răsărind din trotuare)"... Poemul tău caricatural e bine COMPUS, dar tare naiv (vodka şi alcoolul şi cocoţatul în pat etc.) Toată povestea asta cu generaţia celor vârstnici care (precum spui despre madama de aici) îi urăşte pe tineri şi calcă pe cadavre etc. este FALSĂ. Se poate vedea foarte clar felul în care cei vârstnici îi încurajează cu drag pe cei tineri, atunci când le constată talentul. N-ai observat acest lucru?Conflictul între generaţii este o invenţie a celor care ar dori ca lumea, la unison, să cadă-n extaz în faţa "genialităţii" lor, manifestată prin excese de diverse tipuri şi "coloraturi"... Ei, uite, că nu se poate... O părticică din... lume, pur şi simplu îi ignoră, fiindcă nu merită să-şi piardă timpul cu ei. Timpul "însuşi" îi va ignora... Mă întreb, ai avut tu (a avut poezia ta) de suferit din partea vreunui personaj precum cel caricaturizat? Unde-i? Să-l luăm la rost :) Sper să receptezi corect mesajul meu şi să ai grijă cum îţi canalizezi energia spirituală şi talentul. Aşadar: întâi de toate, mă bucur că ai început să semnezi: Roxana Ştiubei... Asta îmi spune mie că ai făcut un pas înainte în asumarea responsabilităţilor şi în consolidarea propriei personalităţi. Şi am să-ţi explic de ce îmi place poemul tău. Indiferent dacă l-ai scris în 30 ianuarie sau acum, îl consider un răspuns adecvat, la comentariul meu recent. Îţi afirmi în el hotărârea de a-ţi păstra libertatea lăuntrică, de a nu te lăsa "dirijată" de vreo instanţă, precum ar fi criticii " de sănătate poeticească" şi nici de-a aştepta "parafele ministrului internelor"...Decizia asta este foarte înţeleaptă, cu condiţia să mai ţii seama de un lucru: ca să îţi conservi cu adevărat propria personalitate de creator, nici nu te înregimentezi, nici nu te supui mimetic modelor, chiar dacă- se ştie - mulţi îşi croiesc drumul aşa, bazându-se pe puterea grupului. Vreau să spun, dragă Roxana, că "primejdia" vine şi din "afară" (cum ai sesizat tu) şi "dinăuntru" (favorizată de afinităţi de vârstă, preocupări comune, simpatii/antipatii)... Important e să-ţi găseşti, dacă eşti irezistibil atrasă de poezie, propria ta "culoare", să încerci să nu te confunzi cu alţii până la identificare. Îmi place ironia sarcastică din poemul tău: "eu număr fire de păr/mi se pare mai convenabil":) Ai dreptate, nu trebuie să te faci "cuminte"!!! În ceea ce mă priveşte, nu ţi-am recomandat şi nu ţi-aş recomanda aşa ceva. N-am "pretenţia"să stai "îngenuncheată în mănăstirea aerului":)) Şi, sunt de acord: n-o să păşeşti cu teamă, ca nu cumva să te "condamne" vreo instanţă poeticească precum cele sugerate de tine... Asta chiar că te-ar duce la sterilitate. Şi, în fine, ce e important, dar se înţelege mai greu: eu nu mă consider şi nici nu sunt aici o "instanţă"! Sunt, pentru cine acceptă , un prieten, care-şi spune părerea despre creaţiile care-i atrag atenţia. "Crezi că ai făcut cea mai mare descoperire,/că eşti capabil să salvezi ceva sau totul?/Mai încearcă.../! Zâmbetul se deschide cu o lacrimă..." Din nou mă surprinzi plăcut, Roxana! Roxana, îmi place felul în care-ţi încifrezi mesajul, lasându-l pe cititor niţel nelămurit... Dreptul tău :) Am impresia, Roxana, că ai vrut să "jonglezi" cu majusculele. În cazul ăsta, ca să fie de efect, aş renunţa la ambele puncte. Apare astfel mai clar un joc al sensurilor, prin amânarea precizării lor ( ex.: impertinenţa... Iar precizarea (care impertinenţă?) vine abia apoi : De a te naşte ; asemenea la: sper/ Să te pot revedea / Într-o dimineaţă / de Duminică). Apare şi senzaţia unei fiiiine :) ironii/autoironii (?) Îţi vine bine luciditatea, Roxana! Câţi o au, la vârsta ta?...
Cornelia Filip, soţia celui mai mare epigramist contemporan, unul dintre cei mai buni prieteni al lui Adrian Păunescu şi redactor la "Flacăra", Filip Tănase (al nostru drag papa Felipe):
Munca ta de două zile e magnifică şi uimitoare, pot să spun ..uluitoare. Te-ai depăşit pe tine însăţi. Eşti dotată cu multă imaginaţie şi totodată foarte multă maturitate. Munca ta de două zile îşi are roadele binemeritate. Să trăieşti Roxănico, scrie în continuare că scrii foarte bine. Dup-atâta frig şi ceaţă....(melodia e mai veche, nu-i de generaţia ta)Ştiu că trebuie musai să apară soarele!
Dragă Roxy, papa Felipe ar fi spus că este o înnoire avangardistă, eu spun că e un început şi unul de bun augur. Orice noutate îşi are locul şi şarmul său.Eşti plină de ambiţii, asta-mi place foarte mult la tine. La mulţi ani dacă aşa vrei tu, fie voia "măriei tale"!

# Trebuie să specific că cei patru ale căror păreri le-am postat, au venerabila vârstă de peste jumătate de secol.
Cine mai vrea ... să-mi zică, eu mai am şi alte nume ...

Niciun comentariu: