Nu înţeleg. Mi se mai întâmplă şi mie din când în când să nu înţeleg câte o chestie. Şi nu dau vina pe boală!
Am avut răbdare. Prea multă răbdare. Cei care mă cunosc ar putea jura că n-am fost eu. Am explicat, am insistat, am reluat. Acum pot să zic că îi înţeleg pe profesori când se satură să explice.
Am fost fată bună....şi, ca de fiecare data când sunt fată bună, sunt dezamăgită. Wow !
Mersi, frăţică!
Aştepţi să-mi cer eu scuze iar? Neeeea, n-ai să vezi aşa ceva în vecii vecilor.
Lasă-mă ...eu rămân cu "obsesiile" mele, cu "fiţele" mele, cu A al meu, cu O al meu, cu toţi ai mei. Rămân în lumea mea...unde totul zâmbeşte şi nu se lasă înfrânt după prima luptă. Nu câştigi niciodată dacă renunţi la luptă! => nu uita asta!
P.S. : Acum , că e vacanţă şi, în sfârşit, am timp, o să scriu despre A. yeeeey !!!
TRĂIASCĂ A !!!! că te iubesc şi te iubim !
P.S. la P.S. : cei care nu ştiu cine e A şi vor să afle, căutaţi la blog postările din luna mai din 2011 postarea numită "Povestea unei perechi de ochi". Îl găsiţi acolo.
luni, 27 iunie 2011
duminică, 26 iunie 2011
Părăsire de carapace
M-am regăsit într-un evantai
mirific dintr-un vis de
lung metraj.
Accidentul a scos la iveală
bla bla bla.
Curiozitatea şi pesimismul
se sărută pe inima
cu care străbatem un
timp în buzunarul
cui?
# Datează de pe 6 aprilie 2011.
Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.
mirific dintr-un vis de
lung metraj.
Accidentul a scos la iveală
bla bla bla.
Curiozitatea şi pesimismul
se sărută pe inima
cu care străbatem un
timp în buzunarul
cui?
# Datează de pe 6 aprilie 2011.
Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.
cărţi de citit - 11
. "Laleaua neagră" de Alexandre Dumas .
Mi-a cumpărat tata de bună voie şi nesilit de mine colecţia de autor "Alexandre Dumas" de la habar n-am ce ziar. Oricum, cărţile sunt într-o stare perfectă şi au o copertă drăguţă.
Ieri m-am ocupat de "Laleaua neagră", o carte care se citeşte uşor, după primele pagini, când stai în pom până să înţelegi locaţia şi timpul.
Nu vă zic nimic din ea pentru că e atât de frumoasă, încât chiar ar trebui să o deschideţi. Măcar să vă fac curioşi ...
Roman politic. Roman cu o poveste dublă de dragoste : pentru lalele şi pentru femeie.
Bonus : un citat pe care mi l-am scos : "Ea făcea parte din acea categorie de femei care pot fi doborâte de un fleac, dar care reuşesc să capete puteri nebănuite în faţa unei nenorociri adevărate.".
P.S. : Acum mă duc să termin "Aventurile lui Lyderic". Mai am 30 de pagini.. Cartea a fost gen 2 titluri într-un volum.
Cred că nu mai scriu despre cărţi ... adică ar fi prea multe ... şi îmi e greu ... aşa că o să le pun aici doar pe care mai interesante, frumoase, fascinante etc.
Mi-a cumpărat tata de bună voie şi nesilit de mine colecţia de autor "Alexandre Dumas" de la habar n-am ce ziar. Oricum, cărţile sunt într-o stare perfectă şi au o copertă drăguţă.
Ieri m-am ocupat de "Laleaua neagră", o carte care se citeşte uşor, după primele pagini, când stai în pom până să înţelegi locaţia şi timpul.
Nu vă zic nimic din ea pentru că e atât de frumoasă, încât chiar ar trebui să o deschideţi. Măcar să vă fac curioşi ...
Roman politic. Roman cu o poveste dublă de dragoste : pentru lalele şi pentru femeie.
Bonus : un citat pe care mi l-am scos : "Ea făcea parte din acea categorie de femei care pot fi doborâte de un fleac, dar care reuşesc să capete puteri nebănuite în faţa unei nenorociri adevărate.".
P.S. : Acum mă duc să termin "Aventurile lui Lyderic". Mai am 30 de pagini.. Cartea a fost gen 2 titluri într-un volum.Cred că nu mai scriu despre cărţi ... adică ar fi prea multe ... şi îmi e greu ... aşa că o să le pun aici doar pe care mai interesante, frumoase, fascinante etc.
vineri, 24 iunie 2011
cărţi de citit - 10
. "Doi ochi albaştri" de Thomas Hardy .
Un roman extraordinar care merită parcurs. Poate fi interpretat şi ca roman de dragoste, dar şi ca un roman sociologic (sau ceva de genul ăsta, nu ştiu clar cum să-i spun). Pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură. Abia dacă am reuşit să dorm.
Povestire pe scurt : Stephen se îndrăgosteşte de Elfride; tatăl ei nu este de acord cu căsătoria acestora, după ce află că familia din care provine tânărul este săracă şi face parte dintre enoriaşii lui.Cei doi amorezi stabilesc să aştepte până băiatul va face bani. Între timp, la moşia fetei vine profesorul şi prietenul lui, Knight, care se logodeşte cu Elfride. Din cauza geloziei bărbatului se despart. Peste câtva timp, Stephen şi Knight se întâlnesc şi îşi povestesc fiecare aventura cu Elfride. Pleacă amândoi să o ceară de nevastă, însă, când ajung în ţinutul unde aceasta locuia, ajung direct la înmormântarea ei. Tânara se căsătorise între timp cu lordul Luxellian, văduv, pe care cărui fiice le iubea foarte mult.
Am învăţat câteva lucruri din roman pe care vi le împărtăşesc şi vouă :
- să nu mai fiu vanitoasă ;
- dragostea la distanţă nu merge sau "Ochii care nu se văd, se uită!" ;
- între profesor şi elev ar trebui să existe rivalitate doar în profesie, nu şi în viaţa privată ;
- părinţii nu ar trebui să se opună dragostei dintre doi tineri, pentru că unul este sărac ;
- ultimul ar fi : "Trăieşte clipa!".
Redau şi citatele pe care mi le-am scos din operă, aşa cum fac la orice citesc :
"numai cei care cunosc un lucru doar pe jumătate se apucă să scrie despre el" ;
"Atacul stimulează mai mult decât armonia." ;
"Vedeţi, criticii scriu şi tot scriu, şi nimeni nu-i corectează, nimeni nu le spune nimic, şi tocmai de asta nu fac nici un progres." ;
"Ca să scrii un roman de succes e necesar să ocoleşti, cu multă grijă, adevăratele tale păreri." ;
"personalitatea unui om, cu cât se dezvoltă mai încet, cu atât e mai bogată" ;
"Cel ce mă laudă merită laudele mele." ;
"Fiindcă vorbele mele sunt comune, nu trebuie să-ţi închipui că orice gând care-mi trece prin minte e comun." ;
"Pasiunea de căpetenie a femeii - să încânte şi să influenţeze pe cei mai puternici decât ea." ;
"Dragostea înseamnă credinţă, şi credinţa e ca o floare smulsă din pământ, care trăieşte şi fără rădăcină." ;
"Scoate-ţi din minte gândul de a atinge un ţel pentru care te-ai zbătut mult timp şi ia-o pe altă cale; vei vedea că, după o vreme, norocul ţi se aruncă în braţe, parcă de ciudă că nu te mai laşi aţâţat de el." ;
"mai bine sclava unui om de seamă, decât regina unuia neînsemnat" ;
"Munca fizică poate, uneori, să smulgă din inimă ghimpele îndoielii la fel ca însăşi certitudinea." ;
"Viaţa ar trebui să se măsoare mai degrabă după intensitatea trăirii, decât după durata ei reală." ;
"Iubirea ei adâncă o apăsa ca o povară." ;
"îmi clădisem în inimă un adevărat templu pentru slăvirea ta" ;
"Conversaţia lor suferea de acea sărăcie de cuvinte ce se iveşte între oameni care s-au socotit prieteni şi constată că prietenia lor e pe sfârşite, deşi nu a coborât încă la nivelul unei simple relaţii între cunoscuţi.".
Aşa arată exemplarul meu, de fapt, al persoanei de la care l-am luat.
Un roman extraordinar care merită parcurs. Poate fi interpretat şi ca roman de dragoste, dar şi ca un roman sociologic (sau ceva de genul ăsta, nu ştiu clar cum să-i spun). Pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură. Abia dacă am reuşit să dorm.
Povestire pe scurt : Stephen se îndrăgosteşte de Elfride; tatăl ei nu este de acord cu căsătoria acestora, după ce află că familia din care provine tânărul este săracă şi face parte dintre enoriaşii lui.Cei doi amorezi stabilesc să aştepte până băiatul va face bani. Între timp, la moşia fetei vine profesorul şi prietenul lui, Knight, care se logodeşte cu Elfride. Din cauza geloziei bărbatului se despart. Peste câtva timp, Stephen şi Knight se întâlnesc şi îşi povestesc fiecare aventura cu Elfride. Pleacă amândoi să o ceară de nevastă, însă, când ajung în ţinutul unde aceasta locuia, ajung direct la înmormântarea ei. Tânara se căsătorise între timp cu lordul Luxellian, văduv, pe care cărui fiice le iubea foarte mult.
Am învăţat câteva lucruri din roman pe care vi le împărtăşesc şi vouă :
- să nu mai fiu vanitoasă ;
- dragostea la distanţă nu merge sau "Ochii care nu se văd, se uită!" ;
- între profesor şi elev ar trebui să existe rivalitate doar în profesie, nu şi în viaţa privată ;
- părinţii nu ar trebui să se opună dragostei dintre doi tineri, pentru că unul este sărac ;
- ultimul ar fi : "Trăieşte clipa!".
Redau şi citatele pe care mi le-am scos din operă, aşa cum fac la orice citesc :
"numai cei care cunosc un lucru doar pe jumătate se apucă să scrie despre el" ;
"Atacul stimulează mai mult decât armonia." ;
"Vedeţi, criticii scriu şi tot scriu, şi nimeni nu-i corectează, nimeni nu le spune nimic, şi tocmai de asta nu fac nici un progres." ;
"Ca să scrii un roman de succes e necesar să ocoleşti, cu multă grijă, adevăratele tale păreri." ;
"personalitatea unui om, cu cât se dezvoltă mai încet, cu atât e mai bogată" ;
"Cel ce mă laudă merită laudele mele." ;
"Fiindcă vorbele mele sunt comune, nu trebuie să-ţi închipui că orice gând care-mi trece prin minte e comun." ;
"Pasiunea de căpetenie a femeii - să încânte şi să influenţeze pe cei mai puternici decât ea." ;
"Dragostea înseamnă credinţă, şi credinţa e ca o floare smulsă din pământ, care trăieşte şi fără rădăcină." ;
"Scoate-ţi din minte gândul de a atinge un ţel pentru care te-ai zbătut mult timp şi ia-o pe altă cale; vei vedea că, după o vreme, norocul ţi se aruncă în braţe, parcă de ciudă că nu te mai laşi aţâţat de el." ;
"mai bine sclava unui om de seamă, decât regina unuia neînsemnat" ;
"Munca fizică poate, uneori, să smulgă din inimă ghimpele îndoielii la fel ca însăşi certitudinea." ;
"Viaţa ar trebui să se măsoare mai degrabă după intensitatea trăirii, decât după durata ei reală." ;
"Iubirea ei adâncă o apăsa ca o povară." ;
"îmi clădisem în inimă un adevărat templu pentru slăvirea ta" ;
"Conversaţia lor suferea de acea sărăcie de cuvinte ce se iveşte între oameni care s-au socotit prieteni şi constată că prietenia lor e pe sfârşite, deşi nu a coborât încă la nivelul unei simple relaţii între cunoscuţi.".
Aşa arată exemplarul meu, de fapt, al persoanei de la care l-am luat.
examen afurisit
La română am luat 9,75 ... la mate 8,15 ... media = 8, 95 .... media din clasele V-VIII = 9, 66 ... deci media mea de intrat la liceu = 9,30 ... Hm , matematica asta a stricat tot!
Jos pălăria pentru toţi copii care preferă să ia un 7, 8 sau 9, pentru că de atâta ştiu, decât să ia 10 pe prezenţă sau buchete de flori.
Să trăim sănătoşi şi să ne bucurăm de vacanţă .... că de la toamnă : liceeni scrie pe noi :))
P.S. : Am o presimţire că o să intru la Buzeşti la profil de ştiinţe sociale.
P.S. 2 : Fratele maică-mii mă vede critic literar. Eu mă văd poetă. Mama mă vede de amândouă.
Jos pălăria pentru toţi copii care preferă să ia un 7, 8 sau 9, pentru că de atâta ştiu, decât să ia 10 pe prezenţă sau buchete de flori.
Să trăim sănătoşi şi să ne bucurăm de vacanţă .... că de la toamnă : liceeni scrie pe noi :))
P.S. : Am o presimţire că o să intru la Buzeşti la profil de ştiinţe sociale.
P.S. 2 : Fratele maică-mii mă vede critic literar. Eu mă văd poetă. Mama mă vede de amândouă.
joi, 23 iunie 2011
filmul ca aerisire a sufletului
Aseară, pe la orele 11, m-am gândit şi eu, ca tot omul, să mă uit la un film. Am ales "Interviu cu un vampir", după cartea scrisă de Anne Rice, că tot m-a preocupat în ultimul timp subiectul.
Deci filmul a fost superrrrr! Twilight şi The Vampire Diaries sunt nimic pe lângă ce am văzut aseară. Nu mai dau 1 leu pe ele.
Este vorba despre un bărbat pe nume Louis care îşi pierduse soţia şi copilul. Vampirul Lestat îl transformă şi pe Louis în vampir. Peste puţini ani, mai transformă şi un copil, o feţită, Claudia. Ei trăiesc împreună. La un moment dat, săturaţi de faptul că Lestat nu le dădea libertate, Louis şi Claudia îl omoară pe vampir, de câteva ori.
Sunt multe lucruri interesante din viaţa sa de peste 200 de ani pe care Louis i le povesteşte unui jurnalist.
Vă recomand filmul! ( e cu Tom Cruise, Antonio Banderas şi Brad Pitt)
Deci filmul a fost superrrrr! Twilight şi The Vampire Diaries sunt nimic pe lângă ce am văzut aseară. Nu mai dau 1 leu pe ele.
Este vorba despre un bărbat pe nume Louis care îşi pierduse soţia şi copilul. Vampirul Lestat îl transformă şi pe Louis în vampir. Peste puţini ani, mai transformă şi un copil, o feţită, Claudia. Ei trăiesc împreună. La un moment dat, săturaţi de faptul că Lestat nu le dădea libertate, Louis şi Claudia îl omoară pe vampir, de câteva ori.
Sunt multe lucruri interesante din viaţa sa de peste 200 de ani pe care Louis i le povesteşte unui jurnalist.
Vă recomand filmul! ( e cu Tom Cruise, Antonio Banderas şi Brad Pitt)
miercuri, 22 iunie 2011
strălucire
# Oficial ... vacanţăăăăăăăăă !!!
În sfârşit, după atâta chin şi jale, vacanţă! O aşteptam de pe 15 septembrie 2010 :))
Ce bine mă simt ! Acum ... fără teme, fără să mă mai trezesc sâmbăta devreme ca să ajung la meditaţie la mate, fără grija de a lua note... fără să mai fac teste la română şi fără formule la mate!
Şi abia începe distracţia :x
Aşa cum am promis în postarea anterioară, voi reda câteva cuvinte ale unor oameni buni despre mine, scrisul meu...
politicianul şi poetul Mircea Gordan :
Ţi-am citit şi eu poeziile... E cu stângăcii, inerente pentru început, dar cu teme noi.. Perfecţionarea vine cu timpul. Aici este o junglă şi te mănâncă rechinii mari.
Fain scris - de maturitate, poate prea multă! - da' mie nu-mi place negrul, dimineţi negre şi, în general, negativul. Nu-mi place în Valea Plângerii. Ocoleşte-o!
Întotdeuna trebuie să fie un nou început, să desţeleneşti drumuri neumblate şi să nu păşeşti în spatele nimănui. Se cheamă a fi originală şi nu copy-paste.
profesorul, jurnalistul profesionist, scriitorul, criticul de teatru, fondatorul ziarului "Cuvântul Libertăţii", directorul revistei de cultură "Lamura" ,Director Executiv al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National a judetului Dolj,- Dan Lupescu :
Talent incontestabil. În rest, totul depinde de tine...cum îl cultivi, cum îl valorifici... Şi de voia lui Dumnezeu. De cum vrea Domnul să-ţi valorifici talentul, cu care te-a dăruit. Tărie lăuntrică ! Şi luptă ! Totul depinde de voinţa ta, sub ocrotirea PreaBunului Dumnezeu.
scriitoarea Sânziana Batişte :
RoxX S, eşti nouă-nouţă şi-mi place cum arăţi!!!
În locul unor şarje inutile (nimeni nu ocupă locul nimănui altuia, în literatură, aşa încât să fie necesară înlăturarea lui), ai ales introspecţia şi căutarea diferenţei "dintre toate aceste mirifice înghiţituri de viaţă"...
RoxX S :) evoluezi frumos, te maturizezi incredibil...
Aşa cum şi Maricica te îndeamnă, evită comparaţiile începute cu "ca un...", "ca o...", "cum". Le ridiculizam, cu ani în urmă (nimic nou sub soare!), alături de alte excese, într-un poem intitulat "Teroare abisală cu smocuri dulci de crimă (Antilied ca să nu mă sinucid)", numindu-le "furtuni de caocum"...
Venind în continuarea a ceea ce-ţi spuneam în comentariul la poezia precedentă, încearcă, zic eu, şi evitarea alinierii la moda "lugubru (răsărind din trotuare)"... Poemul tău caricatural e bine COMPUS, dar tare naiv (vodka şi alcoolul şi cocoţatul în pat etc.) Toată povestea asta cu generaţia celor vârstnici care (precum spui despre madama de aici) îi urăşte pe tineri şi calcă pe cadavre etc. este FALSĂ. Se poate vedea foarte clar felul în care cei vârstnici îi încurajează cu drag pe cei tineri, atunci când le constată talentul. N-ai observat acest lucru?Conflictul între generaţii este o invenţie a celor care ar dori ca lumea, la unison, să cadă-n extaz în faţa "genialităţii" lor, manifestată prin excese de diverse tipuri şi "coloraturi"... Ei, uite, că nu se poate... O părticică din... lume, pur şi simplu îi ignoră, fiindcă nu merită să-şi piardă timpul cu ei. Timpul "însuşi" îi va ignora... Mă întreb, ai avut tu (a avut poezia ta) de suferit din partea vreunui personaj precum cel caricaturizat? Unde-i? Să-l luăm la rost :) Sper să receptezi corect mesajul meu şi să ai grijă cum îţi canalizezi energia spirituală şi talentul. Aşadar: întâi de toate, mă bucur că ai început să semnezi: Roxana Ştiubei... Asta îmi spune mie că ai făcut un pas înainte în asumarea responsabilităţilor şi în consolidarea propriei personalităţi. Şi am să-ţi explic de ce îmi place poemul tău. Indiferent dacă l-ai scris în 30 ianuarie sau acum, îl consider un răspuns adecvat, la comentariul meu recent. Îţi afirmi în el hotărârea de a-ţi păstra libertatea lăuntrică, de a nu te lăsa "dirijată" de vreo instanţă, precum ar fi criticii " de sănătate poeticească" şi nici de-a aştepta "parafele ministrului internelor"...Decizia asta este foarte înţeleaptă, cu condiţia să mai ţii seama de un lucru: ca să îţi conservi cu adevărat propria personalitate de creator, nici nu te înregimentezi, nici nu te supui mimetic modelor, chiar dacă- se ştie - mulţi îşi croiesc drumul aşa, bazându-se pe puterea grupului. Vreau să spun, dragă Roxana, că "primejdia" vine şi din "afară" (cum ai sesizat tu) şi "dinăuntru" (favorizată de afinităţi de vârstă, preocupări comune, simpatii/antipatii)... Important e să-ţi găseşti, dacă eşti irezistibil atrasă de poezie, propria ta "culoare", să încerci să nu te confunzi cu alţii până la identificare. Îmi place ironia sarcastică din poemul tău: "eu număr fire de păr/mi se pare mai convenabil":) Ai dreptate, nu trebuie să te faci "cuminte"!!! În ceea ce mă priveşte, nu ţi-am recomandat şi nu ţi-aş recomanda aşa ceva. N-am "pretenţia"să stai "îngenuncheată în mănăstirea aerului":)) Şi, sunt de acord: n-o să păşeşti cu teamă, ca nu cumva să te "condamne" vreo instanţă poeticească precum cele sugerate de tine... Asta chiar că te-ar duce la sterilitate. Şi, în fine, ce e important, dar se înţelege mai greu: eu nu mă consider şi nici nu sunt aici o "instanţă"! Sunt, pentru cine acceptă , un prieten, care-şi spune părerea despre creaţiile care-i atrag atenţia. "Crezi că ai făcut cea mai mare descoperire,/că eşti capabil să salvezi ceva sau totul?/Mai încearcă.../! Zâmbetul se deschide cu o lacrimă..." Din nou mă surprinzi plăcut, Roxana! Roxana, îmi place felul în care-ţi încifrezi mesajul, lasându-l pe cititor niţel nelămurit... Dreptul tău :) Am impresia, Roxana, că ai vrut să "jonglezi" cu majusculele. În cazul ăsta, ca să fie de efect, aş renunţa la ambele puncte. Apare astfel mai clar un joc al sensurilor, prin amânarea precizării lor ( ex.: impertinenţa... Iar precizarea (care impertinenţă?) vine abia apoi : De a te naşte ; asemenea la: sper/ Să te pot revedea / Într-o dimineaţă / de Duminică). Apare şi senzaţia unei fiiiine :) ironii/autoironii (?) Îţi vine bine luciditatea, Roxana! Câţi o au, la vârsta ta?...
În sfârşit, după atâta chin şi jale, vacanţă! O aşteptam de pe 15 septembrie 2010 :))
Ce bine mă simt ! Acum ... fără teme, fără să mă mai trezesc sâmbăta devreme ca să ajung la meditaţie la mate, fără grija de a lua note... fără să mai fac teste la română şi fără formule la mate!
Şi abia începe distracţia :x
Aşa cum am promis în postarea anterioară, voi reda câteva cuvinte ale unor oameni buni despre mine, scrisul meu...
politicianul şi poetul Mircea Gordan :
Ţi-am citit şi eu poeziile... E cu stângăcii, inerente pentru început, dar cu teme noi.. Perfecţionarea vine cu timpul. Aici este o junglă şi te mănâncă rechinii mari.
Fain scris - de maturitate, poate prea multă! - da' mie nu-mi place negrul, dimineţi negre şi, în general, negativul. Nu-mi place în Valea Plângerii. Ocoleşte-o!
Întotdeuna trebuie să fie un nou început, să desţeleneşti drumuri neumblate şi să nu păşeşti în spatele nimănui. Se cheamă a fi originală şi nu copy-paste.
profesorul, jurnalistul profesionist, scriitorul, criticul de teatru, fondatorul ziarului "Cuvântul Libertăţii", directorul revistei de cultură "Lamura" ,Director Executiv al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National a judetului Dolj,- Dan Lupescu :
Talent incontestabil. În rest, totul depinde de tine...cum îl cultivi, cum îl valorifici... Şi de voia lui Dumnezeu. De cum vrea Domnul să-ţi valorifici talentul, cu care te-a dăruit. Tărie lăuntrică ! Şi luptă ! Totul depinde de voinţa ta, sub ocrotirea PreaBunului Dumnezeu.
scriitoarea Sânziana Batişte :
RoxX S, eşti nouă-nouţă şi-mi place cum arăţi!!!
În locul unor şarje inutile (nimeni nu ocupă locul nimănui altuia, în literatură, aşa încât să fie necesară înlăturarea lui), ai ales introspecţia şi căutarea diferenţei "dintre toate aceste mirifice înghiţituri de viaţă"...
RoxX S :) evoluezi frumos, te maturizezi incredibil...
Aşa cum şi Maricica te îndeamnă, evită comparaţiile începute cu "ca un...", "ca o...", "cum". Le ridiculizam, cu ani în urmă (nimic nou sub soare!), alături de alte excese, într-un poem intitulat "Teroare abisală cu smocuri dulci de crimă (Antilied ca să nu mă sinucid)", numindu-le "furtuni de caocum"...
Venind în continuarea a ceea ce-ţi spuneam în comentariul la poezia precedentă, încearcă, zic eu, şi evitarea alinierii la moda "lugubru (răsărind din trotuare)"... Poemul tău caricatural e bine COMPUS, dar tare naiv (vodka şi alcoolul şi cocoţatul în pat etc.) Toată povestea asta cu generaţia celor vârstnici care (precum spui despre madama de aici) îi urăşte pe tineri şi calcă pe cadavre etc. este FALSĂ. Se poate vedea foarte clar felul în care cei vârstnici îi încurajează cu drag pe cei tineri, atunci când le constată talentul. N-ai observat acest lucru?Conflictul între generaţii este o invenţie a celor care ar dori ca lumea, la unison, să cadă-n extaz în faţa "genialităţii" lor, manifestată prin excese de diverse tipuri şi "coloraturi"... Ei, uite, că nu se poate... O părticică din... lume, pur şi simplu îi ignoră, fiindcă nu merită să-şi piardă timpul cu ei. Timpul "însuşi" îi va ignora... Mă întreb, ai avut tu (a avut poezia ta) de suferit din partea vreunui personaj precum cel caricaturizat? Unde-i? Să-l luăm la rost :) Sper să receptezi corect mesajul meu şi să ai grijă cum îţi canalizezi energia spirituală şi talentul. Aşadar: întâi de toate, mă bucur că ai început să semnezi: Roxana Ştiubei... Asta îmi spune mie că ai făcut un pas înainte în asumarea responsabilităţilor şi în consolidarea propriei personalităţi. Şi am să-ţi explic de ce îmi place poemul tău. Indiferent dacă l-ai scris în 30 ianuarie sau acum, îl consider un răspuns adecvat, la comentariul meu recent. Îţi afirmi în el hotărârea de a-ţi păstra libertatea lăuntrică, de a nu te lăsa "dirijată" de vreo instanţă, precum ar fi criticii " de sănătate poeticească" şi nici de-a aştepta "parafele ministrului internelor"...Decizia asta este foarte înţeleaptă, cu condiţia să mai ţii seama de un lucru: ca să îţi conservi cu adevărat propria personalitate de creator, nici nu te înregimentezi, nici nu te supui mimetic modelor, chiar dacă- se ştie - mulţi îşi croiesc drumul aşa, bazându-se pe puterea grupului. Vreau să spun, dragă Roxana, că "primejdia" vine şi din "afară" (cum ai sesizat tu) şi "dinăuntru" (favorizată de afinităţi de vârstă, preocupări comune, simpatii/antipatii)... Important e să-ţi găseşti, dacă eşti irezistibil atrasă de poezie, propria ta "culoare", să încerci să nu te confunzi cu alţii până la identificare. Îmi place ironia sarcastică din poemul tău: "eu număr fire de păr/mi se pare mai convenabil":) Ai dreptate, nu trebuie să te faci "cuminte"!!! În ceea ce mă priveşte, nu ţi-am recomandat şi nu ţi-aş recomanda aşa ceva. N-am "pretenţia"să stai "îngenuncheată în mănăstirea aerului":)) Şi, sunt de acord: n-o să păşeşti cu teamă, ca nu cumva să te "condamne" vreo instanţă poeticească precum cele sugerate de tine... Asta chiar că te-ar duce la sterilitate. Şi, în fine, ce e important, dar se înţelege mai greu: eu nu mă consider şi nici nu sunt aici o "instanţă"! Sunt, pentru cine acceptă , un prieten, care-şi spune părerea despre creaţiile care-i atrag atenţia. "Crezi că ai făcut cea mai mare descoperire,/că eşti capabil să salvezi ceva sau totul?/Mai încearcă.../! Zâmbetul se deschide cu o lacrimă..." Din nou mă surprinzi plăcut, Roxana! Roxana, îmi place felul în care-ţi încifrezi mesajul, lasându-l pe cititor niţel nelămurit... Dreptul tău :) Am impresia, Roxana, că ai vrut să "jonglezi" cu majusculele. În cazul ăsta, ca să fie de efect, aş renunţa la ambele puncte. Apare astfel mai clar un joc al sensurilor, prin amânarea precizării lor ( ex.: impertinenţa... Iar precizarea (care impertinenţă?) vine abia apoi : De a te naşte ; asemenea la: sper/ Să te pot revedea / Într-o dimineaţă / de Duminică). Apare şi senzaţia unei fiiiine :) ironii/autoironii (?) Îţi vine bine luciditatea, Roxana! Câţi o au, la vârsta ta?...
Cornelia Filip, soţia celui mai mare epigramist contemporan, unul dintre cei mai buni prieteni al lui Adrian Păunescu şi redactor la "Flacăra", Filip Tănase (al nostru drag papa Felipe):
Munca ta de două zile e magnifică şi uimitoare, pot să spun ..uluitoare. Te-ai depăşit pe tine însăţi. Eşti dotată cu multă imaginaţie şi totodată foarte multă maturitate. Munca ta de două zile îşi are roadele binemeritate. Să trăieşti Roxănico, scrie în continuare că scrii foarte bine. Dup-atâta frig şi ceaţă....(melodia e mai veche, nu-i de generaţia ta)Ştiu că trebuie musai să apară soarele!
Dragă Roxy, papa Felipe ar fi spus că este o înnoire avangardistă, eu spun că e un început şi unul de bun augur. Orice noutate îşi are locul şi şarmul său.Eşti plină de ambiţii, asta-mi place foarte mult la tine. La mulţi ani dacă aşa vrei tu, fie voia "măriei tale"!
# Trebuie să specific că cei patru ale căror păreri le-am postat, au venerabila vârstă de peste jumătate de secol.
Cine mai vrea ... să-mi zică, eu mai am şi alte nume ...
Munca ta de două zile e magnifică şi uimitoare, pot să spun ..uluitoare. Te-ai depăşit pe tine însăţi. Eşti dotată cu multă imaginaţie şi totodată foarte multă maturitate. Munca ta de două zile îşi are roadele binemeritate. Să trăieşti Roxănico, scrie în continuare că scrii foarte bine. Dup-atâta frig şi ceaţă....(melodia e mai veche, nu-i de generaţia ta)Ştiu că trebuie musai să apară soarele!
Dragă Roxy, papa Felipe ar fi spus că este o înnoire avangardistă, eu spun că e un început şi unul de bun augur. Orice noutate îşi are locul şi şarmul său.Eşti plină de ambiţii, asta-mi place foarte mult la tine. La mulţi ani dacă aşa vrei tu, fie voia "măriei tale"!
# Trebuie să specific că cei patru ale căror păreri le-am postat, au venerabila vârstă de peste jumătate de secol.
Cine mai vrea ... să-mi zică, eu mai am şi alte nume ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)