ploile de ieri m-au făcut să-mi dau singură o palmă...să mă colorez în alb cu roz...să vreau o fotografie cu alternanţa timpurilor...să mă îmbrac cu un cufăr de amintiri vechi...să uit tot ceea ce era esenţial pentru o oglindă încă nespartă...să mă plimb pe oriunde creşte inima curajosului...să îmi dau seama cum se rezolvă un exerciţiu de valori diferite...să alerg prin îmbrăţişarea ta....de ce nu m-ai oprit din visat ? a, da, ştiu, ca să mă opresc singură...
şi când plâng eu râd....şi când plâng eu râd....şi când plâng eu râd.... dar gata, mă opresc să nu creadă lumea că mă droghez cu ce mi-ai povestit. Punct !
mi-a ajuns pentru o vreme...acum nu mai am timp să mă joc...acum cânt şi te iubesc! (celebrul vers dintr-o poezie de-a mea : "Mi-ai zis să te iubesc şi te-am iubit!") .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu