Doamna învăţătoare Buteică Ionica m-a învăţat, pe lângă tot ceea ce era legat de şcoală, să fac cunoştinţă cu mine.Asta cred că este cel mai important lucru.
Sunt sigură că n-am să uit niciodată prima zi de şcoală ... în care am fost învăţaţi cum să dăruim un buchet cu flori, în care am găsit cărţile aşezate perfect pe bănci alături de câte o floare ce a fost pusă la presat.Eram aşa de mici, drăgălaşi şi în acelaşi timp jalnici, cu fundele alea imense şi albe pe cap şi cu uniformele alea de ziceai că suntem bucătărese.
Încă din prima zi mi s-a spus Ileana, deşi mie mi-a plăcut şi îmi place mai mult Roxana.Asta din cauză că Ileana este primul prenume.Dar m-am obişnuit repede.O ştiam pe doamna Buteică încă de la grădiniţă, deoarece participasem la nişte concursuri împreună cu elevii din seria respectivă.
Nu pot acum să enumăr toate momentele frumoase sau mai puţin, că aş face un post gigantic, însă le spun pe cele pe care mi le amintesc mai bine :
-cum îl alergam pe Iovănică să-l bat fără niciun motiv;
-cum Ţâsu îi zgâria pe băieţi, de aici poreclele de Pisi, Ţâsu sau Miţi;
-cum ne băteam băieţi contra fete, iar locul de lângă cuier era "casa fetelor" ;
-cum stăteam în spatele clasei, sprijinită de dulap, şi povesteam cu Georgi ce visam noi noaptea;
-cum ne îmbrăcam la serbări în fuste confecţionate din hârtie creponată;
-prima oară când am mers la Sibiu, la schimbul interşcolar;
-cum Georgi şi Andrei îşi vorbeau numai cu "colega" şi "colegul", model copiat de mine şi Edi în clasa cu numărul patru;
-excursia în care am mers cu Ana, pentru că luasem un premiu la un concurs, la Calafat, unde am cerut eu la magazin "o sticlă de apă minerală plată";
-luarea unui F.B. pentru o compunere pe care o lucrasem în rime;
-prima poezie fabricată în clasa a doua, a doua poezie compusă pe 1 aprilie într-a patra;
-publicarea în revista şcolii a câtorva poezii (din alea pentru copii mici, eram influenţată de Arghezi sau Coşbuc);
-participarea la cercul de desen după ce profesorului de la "ăi mari" i-a plăcut planşa mea cu plaja;
-primirea de la Ionuţ a unei ciocolate ascunse în cadou Maicii Domnului la nu mai ştiu ce serbare;
-când i-am dat o palmă Georgianei şi după aceea ea s-a dat cu fard ca să nu se vadă urma;
-cât iubeam matematica şi detestam româna;
-excursia din clasa a patra;
-cele două tabere splendide în care, de fiecare dată când mă enervam, aveam dureri de stomac;
-invidia pe care o purtam Biancăi (care era şi este mai înaltă ca mine) pentru că ea stătea în prima bancă şi eu nu;
-cum îmi plăcea la nebunie să joc teatru;
-lucrurile pe care le aveau în comun Laurenţiu şi Bianca : de la ziua de naştere până la celebrul trening;
-cum Cătălin pleca mereu ultimul pentru că ţinea cheia;
-plecarea Clarei în Spania, care ne-a întristat pe toţi;
-pariul făcut cu Bianca la sosirea ei în clasa noastră, pe care ţin să subliniez că l-am câştigat;
-serbarea dintr-a patra, unde a fost un singur rol de fată şi i l-am cedat Biancăi, întrucât m-am enervat;
-redactarea "cărţii secretelor" pentru care am primit media B la educaţie civică;
-cum se ridica Ionuţ din bancă de fiecare dată când voia să-şi ia stiloul din penar
şi ar mai fi şi altele.
În toate acestea am avut-o alături pe cea mai bună învăţătoare, ce a ştiut mereu să aibă grijă de noi ca la carte.Se potriveşte de minune acel clişeu care spune că învăţătoarea este mama de la şcoală ... deci ... vă iubim, mamaaaa !!!! :x :x :x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu