tu nu ştii nimic din totul care nu a existat ...
nu ai de unde să ştii câte căni cu ceai am băut ca să simt căldura aceea pe dinăuntru, câte foi am mâzgălit ca să te văd, câte melodii am ascultat ca să te aud, câte zâmbete superficiale am oferit ca să te protejez, câte cuvinte nu am spus, câte priviri tăioase am aruncat, câte înjurături am scos la nervi, cât alcool a încăput în mine, câtă culoare nedeschisă ...
şi toate astea pentru ce ? ca să îmi distrugi tu visul, visul meu preţios pe care îl duc de atâta amar de vreme ? chiar vrei să afli ? ei bine, DA, ai reuşit să-mi spulberi şi ultima rămăşiţă de lacrimă ...
m-a deranjat că nu ţi-ai cerut scuze ... asta ar fi contat enorm pentru mine ... de fapt, mă deranjează că nu te-a învăţat nimeni să-ţi ceri scuze.
am suferit şi nu îmi este ruşine să recunosc ... DA, am suferit pentru el, adică pentru tine, care de fiecare dată plecai ... plecai după orice altceva, te simţeai sufocat ... poate de inteligenţa mea, poate de teama ta.
de azi nu-mi mai pasă de nimic din ceea ce înseamnă "tu" ... din simplul motiv că m-am săturat să-ţi ascult problemele.
şi este greu când eşti doar o amintire ... am înţeles !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu