pur şi simplu

am cusut rădăcini în palmă
mă ardeau gândurile
mă învineţeam cu un singur pahar de vodkă
ieri
am aflat cum să tratăm sentimentele
curcubeului din sufletul nopţii
astăzi
consum cel mai fin alcool
calc pe cadavre
urăsc persoana doi virgulă patru junior
stau cocoţată în pat visând la
Marele Somn Veşnic
care suspină după un alint de femeie
pune măcar un capac
să nu mai curgă sângele acesta din sicriu
să nu-mi mai aduc şi eu aminte de
nişte ani nişte momente
parfumul se risipeşte
într-un colţ
aproape
uitat.

26 aprilie 2011

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

războiul albastru

după vreo şapte ore şi ceva de stat în faţa calculatorului este destul de greu să mai poţi să gândeşti măcar un pic ...
m-am apucat să mă uit la emisiunea "Profesioniştii", moderată de Eugenia Vodă ... azi urmări ediţia cu Radu Beligan şi pe cea cu Mircea Dinescu.
mai privi nişte interviuri cu Principele Radu Duda şi Principesa Moştenitoare Margarita.
între timp, fabricai şi "poezie copiată".
acum mă duc să deschid televizorul, unde este una dintre foarte puţinele emisiuni pe care le privesc ... Dansez Pentru Tine ... , şi, probabil, să-mi fac un ceai, că am răguşit de la atât cântat.
I kiss you :*
http://youtu.be/hizX9CKahoo

şiiii Main Elements - Lara
http://youtu.be/9lJVVJqcxSs
o melodie foarte, foarte frumoasă, care pe mine mă relaxează şi mă înspiră. :x

"ce simple ...

... sunt toate la tine" - Horia :x

asta pentru că am fost învăţată că fracţiile se lasă ireductibile ... oricând şi oriunde.

iubesc acest cântec !

"Suflet fără chei" - Ducu Bertzi

Trece toamna, iarna, vara şi în inimi urcă seara
Vântul cântă în neştire peste glezna ta subţire
Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune
Şi visez că eşti aieve vas de aur plin cu seve
Când, de fapt, eşti amintire, tu şi glezna ta subţire
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

Refren:
Hei, suflet fără chei
Fără porţi şi fără ziduri,
Laşi în urmă numai riduri.

Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere
Din alt timp, din altă viaţă care se destramă-n ceaţă
Doar la mine în cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar în cântec te mai am, măr aprins, lucind în ram
Şi mi-e dor şi mi-e pustiu şi mă-ntreb dacă sunt viu
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tău ca o văpaie nu-mi mai intra în odaie
Steaua-mi bate în fereastră unde-i umbra ta albastră
Unde-s paşii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi
Şi mi-e frig şi mi-e amar şi mă chinui în zadar
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.

http://youtu.be/KX9w19fRjxM

lecţie majoră

azi mi s-a readus aminte o chestie pe care se pare că o rătăcisem puţin ... aceea de a nu te lasă doborât de primul eşec, de a continua să lupţi pentru scopul tău, oricare ar fi el. să dai totul ca să-ţi îndeplineşti dorinţa!
lecţia a venit din partea lui Ştefan, verişorul meu de numai 3 anişori ... a încercat o dată să o lovească pe Andreea-Carmen cu piatra şi a dat pe lângă ea ... a doua oară a ţintuit exact : capul fetei ... apoi au urmat şi alte tachinări : împingeri, desene şterse, murdăriri ... puştiul şi-a atins scopul, riscând pedepse! s-a răzbunat cum a ştiut el mai bine pe fată, deşi aceasta are dublul vârstei lui.

mulţumesc, Ştefan !

R.I.P.

"Pe morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră." - Nicolae Iorga

Duminică.Dimineaţă.Prima zi de Paşte.Ora cinci.Un suflet.Câţiva oameni.O lumânare.Câteva inimi.

Ilustrul profesor de istorie şi cultură civică, SĂNDULESCU CONSTANTIN, supranumit MARCEL, a încetat din viaţă la doar 65 de ani.Din lupta cu cancerul a ieşit învingător, dar o contuzie intestinală l-a trimis pe masa de operaţie.A refuzat să-i mai joace farse morţii şi a mers acasă, până când Dumnezeu a decis să-l transforme în îngeraş.
Familia mea, şi nu numai, a fost cuprinsă de o tristeţe generală.L-am cunoscut bine.A fost coleg de clasă cu bunicul patern, profesorul bunicii paterne, profesorul părinţilor şi al câtorva dintre unchii şi mătuşile mele.Nu mai pun la socoteală că unul dintre fii dumnealui , anume Stelian, a fost coleg de clasă cu părinţii mei şi cel mai bun prieten al tatălui meu, iar soţia a fost profesoara de geografie a alor mei.
În ceea ce mă priveşte, l-am întâlnit rareori, ultima dată fiind în martie 2010.Era slăbit, se observa cât de mult suferise, însă impunea tot timpul respect.Era omul faptei, din mâna dumnealui nu a ieşit cineva care să nu ştie istorie.
Mâine îl vom însoţi pe ultimul drum, îi vom vedea chipul pentru ultima dată, însă asta nu înseamnă că îl uităm.NU, nicidecum.Va rămâne mereu în sufletele noastre, îi vom păstra amintirea vie.

"Caraghios, cum poţi să exişti şi să nu exişti.Cum poţi trece într-o singură clipă dincolo de ce erai înainte." - D.R.Popescu

respiraţie minimă

pixul străluceşte prin mintea mea
ca un ciob de sentiment
alunecat într-o îmbrăţişare acută
ne sărbătorim cu triumf
la umbra unui copac dându-ne mâna
ca la unire
vrem să punem ochiul la treabă
ne ţinem de cuvânt printre prăpăstii
că asta rămâne în istoria
unei chiuvete bine curăţate în scrisul imens
în plimbare în mers
Nu e vina noastră
Că ne dăm seama.

19-20 aprilie 2011

Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

cărţi de citit - 3

. "La Paradisul femeilor " de Emile Zola .

am ales romanul din bibliotecă după titlu şi mă mir că am avut răbdare să-l parcurg pe tot ...
a meritat să citesc vreo 300 de pagini degeaba, ca în următoarele 100 să găsesc şi eu că opera lui Zola este interesantă, din punct de vedere estetic şi romantic. deşi puterea Denisei asupra lui Mouret mi s-a părut puţin trasă de păr, afirm că m-a surprins.
dacă doriţi să învăţaţi cum se face o descriere, cumpăraţi-vă "La Paradisul femeilor". este foarte bună pentru aşa ceva!

am găsit ceva ce mi-a plăcut mult :
"Dacă e să mor, mai bine mor de pasiune decât de plictiseală!"
"i se părea că viaţa o părăseşte tot mai mult cu fiecare clipă; când i se punea vreo întrebare, răspundea mirată că nu suferea şi că era, pur şi simplu, toropită de somn"

două fete

tu nu ştii nimic din totul care nu a existat ...
nu ai de unde să ştii câte căni cu ceai am băut ca să simt căldura aceea pe dinăuntru, câte foi am mâzgălit ca să te văd, câte melodii am ascultat ca să te aud, câte zâmbete superficiale am oferit ca să te protejez, câte cuvinte nu am spus, câte priviri tăioase am aruncat, câte înjurături am scos la nervi, cât alcool a încăput în mine, câtă culoare nedeschisă ...
şi toate astea pentru ce ? ca să îmi distrugi tu visul, visul meu preţios pe care îl duc de atâta amar de vreme ? chiar vrei să afli ? ei bine, DA, ai reuşit să-mi spulberi şi ultima rămăşiţă de lacrimă ...
m-a deranjat că nu ţi-ai cerut scuze ... asta ar fi contat enorm pentru mine ... de fapt, mă deranjează că nu te-a învăţat nimeni să-ţi ceri scuze.

am suferit şi nu îmi este ruşine să recunosc ... DA, am suferit pentru el, adică pentru tine, care de fiecare dată plecai ... plecai după orice altceva, te simţeai sufocat ... poate de inteligenţa mea, poate de teama ta.
de azi nu-mi mai pasă de nimic din ceea ce înseamnă "tu" ... din simplul motiv că m-am săturat să-ţi ascult problemele.

şi este greu când eşti doar o amintire ... am înţeles !

cărţi de citit - 2

. "Umbră pentru cer" de Constanţa Buzea .

dacă nu ştiam că această poetesă a fost soţia lui Adrian Păunescu, nu mă apucam să citesc din munca dumneaei...
am prins o plachetă chiar de la prima ediţie, din 1981 de la editura Albatros.
stătui toată ziua cu "Umbră..." în braţe, cred că citi unele poeme de zeci de ori ... sunt perfecte! Buzea este prima poetă din contemporani pe care o ador! este atââât de complicată, de feminină, de dură ... exact ceea ce îmi trebuia mie într-o perioadă ca asta, în care nu mă regăsesc!
Poezia se ramifică, renaşte, are speranţe şi uită prin magii desluşite în priviri amoroase ceea ce o doare ... îmi aminteşte de nişte versuri din melodia "Bună seara,iubito!", cântată de Loredana Groza şi Ion Caramitru, "Bună seara, iubite, te aştept ca şi când numai dragostea noastră ar fi pe Pământ, mai presus de căderi, de măriri, de căderi de cuvânt!" ... splendid ! ... nu mă opresc aici, pentru că eu din fire nu mă mulţumesc cu puţin, şi am să mai caut volume ale Constanţei Buzea şi neapărat vreau să citesc jurnalul pe care l-a publicat în 2009, "Creştetul gheţarului".
Constanţa Buzea în fotografie :x

de noi într-un peisaj haotic

mă trezi pe la 11:30 ... destul de devreme, având în vedere că m-am culcat pe la 3 dimineaţă ...
eram singură, singurică pentru că ai mei se duseră pe la nu ştiu ce mănăstire ...
inevitabil deschisei computer-ul şi începui să ascult muzică de suflet ... gen Mădălina Manole, Ducu Bertzi, Holograf şi de astea ... pe la 15:00 plecai la ţară la Fane ... deci La Mulţi Ani, Fane ! Multă Sănătate, tot ceea ce îţi doreşti să se împlinească şi MULT NOROC ÎN DRAGOSTE (că ştiu că-ţi place sintagma asta!) !
pe acolo nu foarte multe chestii ...doar un pahar copleşit de emoţii plin cu vin sec roşu şi Cola ... câteva priviri pătimaşe şi o discuţie pe ciment cu Rodica despre cărţi, teatru şi copii.
şi apropo, dragă Lumi, eu beau când, unde, cât şi ce vreau eu ... nu ţin cont de ce zic ceilalţi ... ştii de ce ? pentru că nu-mi pasă ! şi atât timp cât ăsta este singurul meu viciu... dar nu mai comentez.
mă apucase scrisul, tastai pe telefon câteva pagini din primul meu roman ... DA, m-am hotărât, o să scriu un roman, bazat pe o poveste reală.
pe la 20:00 ajunsei acasă, după o plimbare în maşina lui Rică, unde, pe bancheta din spate, mă tot contraziceam cu Mimi şi cu Mădălin despre Dumnezeu, moarte şi optimism.
acum începui iar să ascult muzică de suflet ...
aaa... şi mi-am găsit naşi : Georgi şi Ştefan ... faza e că nu am soţ ... licitează careva ? .... vreau şi eu un soţ şi nu găsesc, vreau şi eu un soţ şi nu găsesc , toţi soţii să apeleze la mine =))

profii mei - educaţie fizică

Am făcut orele de educaţie fizică cu doamna Vigaru Dorina, un om pregătit mereu să ne dea câte un sfat sau să ne ajute în caz că ne lovim.
De la dumneaei am învăţat că a fi ordonat este foarte important, că trebuie să fii hotărât, pentru că nu ştii niciodată ce se va întâmpla în secunda doi şi că trebuie să faci ceea ce îţi doreşti cu adevărat.
Doamna Vigaru este una dintre cele mai curajoase persoane pe care le cunosc ! :x

so tender

When I look to you
I feel like I am flying
Many tell me their dreams
But you surpass it by far
I wish only to say
Thanks!
For
Your unspoken words.

# This is my first poem in English directly .


Este interzisă reproducerea, copierea, editarea şi publicarea textelor semnate de autoare, fără acordul scris al acesteia.

profii mei - dna. înv. Buteică Ionica

Doamna învăţătoare Buteică Ionica m-a învăţat, pe lângă tot ceea ce era legat de şcoală, să fac cunoştinţă cu mine.Asta cred că este cel mai important lucru.
Sunt sigură că n-am să uit niciodată prima zi de şcoală ... în care am fost învăţaţi cum să dăruim un buchet cu flori, în care am găsit cărţile aşezate perfect pe bănci alături de câte o floare ce a fost pusă la presat.Eram aşa de mici, drăgălaşi şi în acelaşi timp jalnici, cu fundele alea imense şi albe pe cap şi cu uniformele alea de ziceai că suntem bucătărese.
Încă din prima zi mi s-a spus Ileana, deşi mie mi-a plăcut şi îmi place mai mult Roxana.Asta din cauză că Ileana este primul prenume.Dar m-am obişnuit repede.O ştiam pe doamna Buteică încă de la grădiniţă, deoarece participasem la nişte concursuri împreună cu elevii din seria respectivă.
Nu pot acum să enumăr toate momentele frumoase sau mai puţin, că aş face un post gigantic, însă le spun pe cele pe care mi le amintesc mai bine :
-cum îl alergam pe Iovănică să-l bat fără niciun motiv;
-cum Ţâsu îi zgâria pe băieţi, de aici poreclele de Pisi, Ţâsu sau Miţi;
-cum ne băteam băieţi contra fete, iar locul de lângă cuier era "casa fetelor" ;
-cum stăteam în spatele clasei, sprijinită de dulap, şi povesteam cu Georgi ce visam noi noaptea;
-cum ne îmbrăcam la serbări în fuste confecţionate din hârtie creponată;
-prima oară când am mers la Sibiu, la schimbul interşcolar;
-cum Georgi şi Andrei îşi vorbeau numai cu "colega" şi "colegul", model copiat de mine şi Edi în clasa cu numărul patru;
-excursia în care am mers cu Ana, pentru că luasem un premiu la un concurs, la Calafat, unde am cerut eu la magazin "o sticlă de apă minerală plată";
-luarea unui F.B. pentru o compunere pe care o lucrasem în rime;
-prima poezie fabricată în clasa a doua, a doua poezie compusă pe 1 aprilie într-a patra;
-publicarea în revista şcolii a câtorva poezii (din alea pentru copii mici, eram influenţată de Arghezi sau Coşbuc);
-participarea la cercul de desen după ce profesorului de la "ăi mari" i-a plăcut planşa mea cu plaja;
-primirea de la Ionuţ a unei ciocolate ascunse în cadou Maicii Domnului la nu mai ştiu ce serbare;
-când i-am dat o palmă Georgianei şi după aceea ea s-a dat cu fard ca să nu se vadă urma;
-cât iubeam matematica şi detestam româna;
-excursia din clasa a patra;
-cele două tabere splendide în care, de fiecare dată când mă enervam, aveam dureri de stomac;
-invidia pe care o purtam Biancăi (care era şi este mai înaltă ca mine) pentru că ea stătea în prima bancă şi eu nu;
-cum îmi plăcea la nebunie să joc teatru;
-lucrurile pe care le aveau în comun Laurenţiu şi Bianca : de la ziua de naştere până la celebrul trening;
-cum Cătălin pleca mereu ultimul pentru că ţinea cheia;
-plecarea Clarei în Spania, care ne-a întristat pe toţi;
-pariul făcut cu Bianca la sosirea ei în clasa noastră, pe care ţin să subliniez că l-am câştigat;
-serbarea dintr-a patra, unde a fost un singur rol de fată şi i l-am cedat Biancăi, întrucât m-am enervat;
-redactarea "cărţii secretelor" pentru care am primit media B la educaţie civică;
-cum se ridica Ionuţ din bancă de fiecare dată când voia să-şi ia stiloul din penar
şi ar mai fi şi altele.
În toate acestea am avut-o alături pe cea mai bună învăţătoare, ce a ştiut mereu să aibă grijă de noi ca la carte.Se potriveşte de minune acel clişeu care spune că învăţătoarea este mama de la şcoală ... deci ... vă iubim, mamaaaa !!!! :x :x :x