tâmpenie la maxim

Viaţă de ... .
Deci nu suport.
M-am trezit la 8 ca să-mi fac temele la patru materii şi ca să învăţ la şase materii. Până la 11, cu grabă, făcui asta şi chiar avusei prilejul să schimb câteva cuvinte cu domnul Florin Iaru.
La 12 fără 20 fusei aranjată, mâncată, duşată şi gata de ieşit din casă. Am plecat la şcoală.
Am început orele la 12 jumătate.
Prima oră. Istorie. Practic am făcut toată ora. ( Culmea culmilor : a întrebat profesoara de ce vechii locuitori ai acestui teritoriu se numeau "geto-daci". Frate, unul n-a ştiut. Răspunsul corect (şi dat de mine, evident) : "Romanii îi numeau daci, iar grecii geţi, de aici denumirea poporului!).
A doua oră. Latină. După ce aflai că am luat 6 la testul iniţial, trecui prin nişte emoţii grozave. Ascultă două colege şi le-a dat 4 , respectiv 6. Mai răspunsei şi eu şi mă luă la ochi. Însă nu îmi puse notă. Sunt foarte stresată pentru că dau teză la latină. Şi pentru că am o singură oră pe săptămână.
A treia oră. Geografie. Ne uitarăm la un film cu apariţia Universului. Cumpărai CD-ul. În oră îmi fu prea somn ca să înţeleg ceva.
A patra oră. Franceză. Răspunsei la majoritatea exerciţiilor, citii lecţia, tradusei, făcui tema. Practic altă oră la care eu fac ora. Cu câteva minute înainte să se sune, mă luă profesoara să-mi spună că mi-a citit poemele şi că sunt talentată (şi tot tacâmul) şi îmi mai comunică un lucru care mă frapă : "Roxana, tu scrii ca un bărbat bătrân şi blazat!". Am de gândit asupra chestiei ăsteia.
A cincea oră. Logică. Îi dădu uneia 4. Când se uită profesorul în ochii mei ( şi o face destul de des) parcă mă hipnotizează. Nu ştiu de ce, însă am impresia că o să mă duc la olimpiadă.
Orele şase şi şapte. Română dublă. M-am plictisit îngrozitor. Jur! Mă plictiseşte profesoara. De fapt, nu. Mă plictisesc colegii. Eu lucram la un nivel foooarte înalt în generală. Acum , mă plictisesc.
Ajungere acasă la 8. Aflu că iar vin mătuşile şi unchii mei la mine. Nici nu apuc să-mi scot caietele din geantă că năvălesc pe uşă. Îndrăznisem chiar să-mi fac planuri de genul : astă-seară termin cartea de citit, mă uit la CD-ul de la geografie, citesc revista Terra, m-ai văd un episod, două din film. Teme nu. Învăţat nu.
M-au enervat toţi. M-a enervat situaţia în sine.
Am plâns.
Chefurile se fac, în mod normal, când a doua zi nu e aşa importantă.

Drept urmare mâine o să muncesc dublu.
Iar plâng. Şi am nevoie să vorbesc. Şi sunt o mie de cineva-uri care şi-ar dori să mă descarc lor. Dar nu.
Prefer să mă descarc în faţa acelor două persoane. Păcat că ele nu sunt disponibile aproape niciodată.
Punct. Mâine mă trezesc de dimineaţă.

P.S. : DA, ştiu că timpurile verbelor sunt vraişte !!!

cărţi de citit - 18

. " fratele om " de Ion Maria .

Trebuie să încep cu trei lucruri foarte importante despre autor : este contemporan, locuieşte în Craiova şi este profesor de istorie. Deci are cam toate calităţile să-mi placă.
De ziua domnului Coande ( pe care a petrecut-o în Grecia, despre asta voi detalia în altă postare ), am reuşit să mă găsesc cu domnul Maria pe străzile oraşului în contratimp ca să-mi dăruiască ultimul său volum de poezie, " fratele om ". Un titlu cel puţin şocant, dacă stăm să analizăm modul în care se comportă oamenii cu semenii lor. Un titlu ce ne trimite cu gândul la faptele bune, la optimism, la progres. Un titlu ce ne trage de urechi şi ne ţine de mână simultan.
Poemele le pot descrie în doar câteva cuvinte, deşi nu sunt deloc simple, : umilinţă, speranţă, frumuseţe, ură şi timp. Cam aşa scrie poetul în nopţile când nu are lucrări de corectat. Am să folosesc un citat din spusele domnului Coande : " Ion Maria scrie o poezie mică, dar foarte concentrată." .
Şi o scriitură care pe mine m-a zdruncinat :


fântâna

în fiecare om
Dumnezeu a pus
o fântână
din când în când
mai aruncă o piatră
în fântână
să vadă dacă apa
se tulbură
sau nu

În dedicaţia pe care mi-a semnat-o pe cărţulie, domnul Maria spunea " pentru a-i fi sprijin ". Şi mare dreptate a avut!
Trăiască profesorii de istorie care sunt poeţi!

română.

Ieri ne-a adus testele iniţiale la română. Am luat 9, 60. Ocazie cu care m-am făcut de prima notă în catalog şi anume 10 la română.
Ceea ce m-a uimit foooooarte tare este că ne pune să citim un roman pe semestru. Deci mi se pare incredibil. Un roman pe semestru !?
Mama vrea să afle cum să mă facă să nu mai citesc atât de mult. Profa de română ţine cu mama.
Pentru că sunt la profil de filologie ( întrucât asta mi-am dorit!!! - ca să nu mai comenteze alţii ), mă aşteptam să ne dea de citit până ne vine rău.
Încă sunt uimită şi foarte, foarte speriată ...

rază

Admir ţiganii. Ţiganii deştepţi, frumoşi şi educaţi.
Admir familiile de ţigani, pentru că numără mulţi membri şi pentru că membrii familiei sunt foarte uniţi. Se ajută necondiţionat şi nu ţin seama de toate nimicurile care se întâmplă. Îşi sunt mereu alături, şi la bine, şi la rău.
Chiar dacă nu sunt rude, în situaţii grave se ajută.
Şi se apără cu preţul vieţii.
La români, mai rar chestii din astea.

P.S. > La iniţiala de la franceză am luat 5, 50. Ca de obicei, foarte bine la partea de literatură, prost la gramatică.
Şi la info am luat 10. Ura!

epuizată

Roxana nu mai are timp.
Roxana este constrânsă, dar tot ea le rezolvă pe toate în felul ei. Noroc cu muzica, care o ajută foarte mult.
După nebunia asta cu testele iniţiale, a început de ieri adevăratul coşmar : teme enorme, lecţii de învăţat imense.
La iniţiale situaţia stă cam aşa :
engleză - 4, 30. Sunt ofticată, nu mai comentez.
chimie - 6, 15 şi sunt mândră, chiar sunt mândră de notă, întrucât în generală nu am învăţat niciodată la chimie, din simplul motiv că nu mi-a plăcut. Şi nici în liceu nu o să învăţ. Cine face chimia cu doamna Priceput ştie de ce.
logică - 8, 60 . E un început bun, zic eu.
istorie - 10. Asta datorită celei mai bune echipe din istoria omenirii : Roxana şi Tudor. Ştiubei şi Mirea. ( i-am umilit pe ceilalţi, cum ar spune Horia! )
La restul încă nu am aflat.

Buuun. Încă ceva de reţinut : la mate nu se ia niciodată 10. Cel puţin dacă faci cu domnul Ionuţ Ivănescu ( care, apropos, nu a mai avut clasă de filologie de 7 ani!!!). Singurul prof care pare să fie din lumea mea e domnul de desen. Habar n-am cum se numeşte. Ne certăm şi ne împăcăm. Îmi place.
Îmi place şi de doamna de franceză.

Aflai că dau 4 teze. La română, la latină, la istorie / geografie ( loooogic că am să aleg istoria ) şi la engleză. Faza cu engleza mă enervează. Dacă voiam să dau teză la engleză mă duceam la bilingv.

După o dimineaţă agitată şi trezită devreme au urmat 6 ore (plus una şi ceva pe drum) obositoare. Acasă la 8 şi. Mess. Duş. Acum mă duc să mănânc şi probabil mă apuc de teme şi, eventual , învăţ. Pentru că mâine vreau să dorm !

LMA !

Ieri, 1 octombrie 2011, a fost aniversarea domnului profesor de fizică Dorin Mătuşa.
La Mulţi Ani Sănătoşi şi Să Vă Iubească Bucuria!

Domnul Mătuşa este unul dintre puţinii profesori ce şi-au lăsat amprenta asupra elevilor. Îi mulţumim pentru că a contribuit la formarea caracterelor noastre, ne-a adus la cunoştinţă principii sănătoase şi o să ţinem mereu cont de sfaturile minunate pe care ni le-a dat.

Mătuşa Dorin este OM. Adevărat!

Zid de ceară

" fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat "
am ascultat versul ăsta ani întregi
trecuţi ca şoaptele din acel ajun de Crăciun
pfff ... ce vremuri !
îmi amintesc de serile în care te-am visat ascuns
prin alţi oameni importanţi
" Eşti nebună ! " (citat scos din tine) , cam aşa sună acum motto-ul vieţii mele .

când mi-am scos ghearele
am fost durută de o adiere de vânt
din problemele trandafirilor uitaţi .

We can be togheter !

Moartea - între modă şi mister

Am scris şi eu câteva poeme în care o aminteam / evocam / convocam pe Doamna Moarte şi mi s-a spus că am elementul ce mă va conduce spre reuşită. Ţin să-i răspund domnului care mi-a dăruit această părere că nu am folosit cuvinte fără veselie şi optimism prin versurile mele, deoarece aşa am simţit şi am pus cuvinte "mai grele", pentru că ele explicau ideea mea. Noul val de tineri scriitori au intrat pe primul rând, întrucât se refereau la Moarte.

Dar de ce sunt acuzaţi oamenii în discuţie că abuzează de părerile despre Domnia Sa? Încă de la primii locuitori ai Pământului, locul, timpul şi modul în care sufletul păşeşte dincolo de trup au fost un mister. Acum, că suntem din ce în ce mai mulţi curioşi , nu văd din ce motive ar trebui să se îngrijoreze " intelectualii ".

Eu, Ileana Mălăncioiu şi foarte mulţi alţii ne-am imaginat "Cealaltă Lume". Noi credem că e frumos şi acolo. Uite că suntem optimişti.

În fond şi la urma urmei, Moartea e singurul mister neviolat de om. Ceva ce încă ne mai stârneşte interesul. Ceva ce ne mai ţine în viaţă.

cărţi de citit - 17

. " Umbrele trecutului" de Mary Jo Putney .

Eram în ultima săptămână de vacanţă şi am plecat cu ai mei (mama, tata, Rică şi Mimi) să ne plimbăm de-a lungul Dunării. Ne-am cazat în Eşelniţa, la o casă superbă. Încă din prima zi m-am plictisit şi am regretat că nu mi-am luat o carte cu mine. Aşa că a doua zi băieţii s-au deplasat în Orşova să facă cumpărături. Pe listă am adăugat "Carte şi chips-uri pt. Roxy". Tata a fost băiat cuminte şi mi-a luat şi carte şi reviste şi dulciuri, cât să nu mă deshidratez câteva zile bune.
Bineînţeles că nu m-am apucat imediat de citit. Au mai durat vreo două două zile până să deschid maldărul de foi.
Am lecturat pe nerăsuflate, într-o zi, 100 de pagini. Mi-a plăcut enorm. Era exact genul meu : cu iubire adevărată, cu răzbunare şi cu poziţii sociale înalte.
Ajungând din nou acasă, am scos cartea din geantă şi am pus-o lângă pat, în speranţa că o voi termina în maxim 3 zile. De unde?!
Am mai citit aşa, câte două-trei pagini la un interval mare de timp.
Astăzi mi s-a pus piticul şi mi-am impus să o termin. Zis şi făcut.
Deci cărţulia e bestială. Te ţine cu sufletul la gură până la ultimul cuvânt.
Cele două personaje principale, Randall şi Julia sunt cu adevărat nişte eroi ai libertăţii atât individuale, cât şi ai libertăţii împreună. Şi încă o dată, eu realizez că "Speranţa moare ultima!".

Cam aşa arată coperta ... fugiţi repede şi cumpăraţi-o !

...

deci .... mi-am făcut şi eu o comandă de cercei. trebuia să ajungă pe 4 septembrie. i-am primit azi. România serioasă ? o glumă proastă. cu P mare.

dor de 33

Vreau înapoi în clasa a opta. Îmi e dor de toate şi de toţi.
=>
Familia noastră numită 8 B.
Chiar dacă eram certaţi la cuţite, tot ne ajutam la lucrări sau ascultări. Împărţeam totul : de la bani la mâncare, de la teme la poveşti de viaţă. Ne suportam cu bune şi rele. Ne ştiam problemele, ne acceptam fiţele (şi erau rare momentele când aveam fiţe).
Şi acolo aveam atâţia părinţi buni care ne înţelegeau şi aveau grijă de noi...
Mamele : Lorina Ancuţa, Graţiana Bleojiu, Alina Mărgineanu, Dorina Vigaru, Sanda Sandu, Anca Păunescu.
Taţii : Ion Turcitu, Tudor Mirea, Dorin Mătuşa, Radu Bunuşiu, Cornel Brânzan.

eu

Eu sunt : Nesimţită. Javră. Insensibilă. Tupeistă. Fiţoasă. Arţăgoasă. Rece.
Da, aşa mă comport eu cu toţi fiţoşii şi cu proştii.

noi ... şi cuvintele noastre

GeO : Aaa, apropo, mi-a zis Ştefan să îţi zic că cura de slăbit cu ciocolată şi cu Pepsi e cea mai bună soluţie să treci printr-o depresie.

RoX : Ştii să faci blog pe wordpress ?
GeO : Ţi-am zis să nu mai vorbeşti cu mine cu cuvinte pe care nu le înţeleg ...

GeO : Să fie sănătoşi şi casă de jeleu ...

RoX : Apăru melodia lui StarChild. E super mişto.
GeO : Nu-mi place.
RoX : N-are nimic. Nici mie. Dar o zic din politeţe.

GeO : Mâine mă duc la Târgu Jiu.
RoX : Vezi poate te întâlneşti cu Lorena ... (cunoscătorii ştiu cine e Lorena)

GeO : Îmi vine să mă iau la pumni !!!
RoX : Eu zic să-ţi dai un cap în gură !!!

GeO : Îi zisei lui mami de notă ...
RoX : Şiiii? Te pusă să mănânci ciorbă?

GeO : Zi-mi şi mie nişte alintături .
RoX : Pisic, pisi, fantomiţa mea, javră mică şi pufoasă, nesimţitul dracului, cretinul maică-sii, că taică-su era mişto ...

RoX : Să îţi cadă banana din gură dacă minţi ?

cărţi de citit - 16

. " Presa craioveană 1838 - 2007 " de Florea Firan.

Volum pentru suflete tari, care pot accepta lupta dintre timp şi monotonie, care încearcă să asigure spaţiului viitorului semne de siguranţă proprie şi de putere adevărată.
Tabloul unei lumi. Munca unui om. Hrană pentru se ştie ce.