Adăugai pe lista cu filme văzute "Baby Mama", în care o tipă de 37 ce a pus pe primul loc cariera îşi doreşte un copil şi nu poate rămâne însărcinată. Aşa că îşi ia o mamă-surogat. Nu vă mai zic şi restul, că poate vreţi să vedeţi filmul şi vă stric surpriza.
Ideea e că eu nu înţeleg mamele-surogat. Adică, după ce progenitura creşte nouă luni în tine, îi simţi mişcările, pulsul, o hrăneşti şi toate alea, apoi suporţi durerile naşterii şi perioada aia cretină de după când n-ai voie să faci sex şi ai burtă şi arăţi super jalnic, cum poţi să fii atât de insensibilă încât să dai acel copil altcuiva? Cum, cum, cum? E imposibil să nu se fi creat măcar cea mai mică legătură emoţională...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu