culesul porumbilor

Mă trezii la 6:20, mă îmbrăcai, verificai cu tati bagajele de luat la ţară şi plecarăm s-o luăm pe mami din gardă. Noroc că la spital sunt o mulţime de magazine cu junk food, astfel încât putui să-mi iau micul-dejun şi ai mei cafeaua. Oprirăm la Cernele să-l luăm pe moşu. Oprirăm la Breasta să facem schimb de maşini cu Cosmin. Următoarea oprire fu la locul unde trebuiau culeşii porumbii; ajunserăm în acelaşi timp cu bunicii şi tuşa.
Îmi făcui un moţ în vârful capului, luai o gură de suc şi ne apucarăm să culegem bucata de pământ de numai 500 de metri lungime de porumbi. În trei ore fuserăm gata; cu poveştile lu' moşu despre femeile din viaţa lui şi cu glumele tuşei la adresa lu' mamaie nici nu se observă când trecu timpul. E aşa relaxant să auzi poveştile oamenilor bătrâni... Încărcarăm, ajunserăm acasă la ţară, descărcarăm, drumuri la magazin, la vecini & prieteni şi apoi retur: la Breasta să schimbăm maşinile, la Cernele să-l lăsăm pe moşu, acasă.
Concluzie: O să-mi cremuiesc mâinile la nesfârşit, dar nu regret nimic: sunt unele momente în viaţă când chiar ai nevoie să te descarci prin muncă fizică.

I just wanna feel this moment :))

În plan secund: moşu