Paradoxal, în timp ce scriu postul ăsta, mănânc!
Aseară iar m-am contrazis cu mami asupra faptului că am slăbit. După ce toată vară mi-au reproşat asta toate vecinele de la ţară (mulţumesc tanti Pena că ai fost singura care m-ai înţeles) şi familia, ieri a zis-o şi profu: "Mamă, da' ce ai slăbit! Ai slăbit bine... Să nu mai slăbeşti, arăţi bine!", astfel încât iar şi-a adus mami aminte că trebuie să mă certe din cauza asta :))
Prin iarnă aveam 58 kg, când am văzut-o pe nepoată-mea care slăbise enorm, practic n-am mai cunoscut-o, plus toate colegele mele, în frunte cu Elena, aşa că m-am întrebat: eu de ce n-aş putea face asta?
Cum s-a întâmplat: mi-am pus în gând: o să slăbesc, cred în fizica cuantică. N-am mai mâncat tone. Vreau să zic că nu m-am abţinut de la mâncare, am mâncat tot ceea ce am vrut, chiar şi cipsuri, numai că ideea e că nu îmi mai luam o pungă imensă de cipsuri, ci una mică şi am băut Cola/Pepsi în neştire. Plus puţină mişcare gen îmi dădeam drumul la muzică şi ţopăială, frate. Asta-i tot.
Înainte, toate hainele care-mi plăceau îmi erau mici, acum îmi sunt mari - e clar, ghinionul mă urmăreşte :))
Înainte îmi luam blugi măsura 30, prin primăvară mi-a venit măsura 29 (după ce am probat 27 şi 28 şi nu mi-au venit, Elena făcea mişto de mine că au şi 30 :P ), iar acum îmi vine perfect măsura 27, chiar la unele perechi îmi este mare, tricourile îmi stau drepte, nu mai am burtă să se muleze pe ea :))... \:d/
Ce pot să zic... Viaţa la 49 e mişto. Simt că am energie să fac mult mai multe chestii :))
P.S.: Mami, stai liniştită, te rog. N-am făcut asta ca să arăt bine pentru cineva anume, aşa cum crezi tu - nu e niciun secret la mijloc. Pur şi simplu, voiam să mă simt bine în pielea mea. Şi nu, nu sunt bolnavă, nu-ţi mai fă griji în privinţa asta. :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu