sunt tradusă în catalană :>

Heus ací el poema “Se topeşte zarea...” [‘Es fon la llunyania’] d’una molt jove poeta romanesa la mirada de la qual paga la pena seguir: ROXANA ŞTIUBEI (Craiova, 1996), com sempre traduïda del romanés al català per PERE BESSÓ

'Es fon la llunyania...'

S’ha ofegat el poeta en milers de fulles blanques, pures
I ha cridat per l’ajuda de generacions futures
amb què morirà o coneixerà l’amargor eterna
Indicible sinó al voltant de la idea de sí
Com pot escapar
De la mirada obsessiva de la tardor

L’horitzó ha desplegat les ales amb l’energia
Estúpida dels nounats

Continuarem necessitant-los
les nits fredes d’agost


'Se topeşte zarea...'

S-a înecat poetul în miliarde de foi albe, pure
Şi a strigat după ajutorul generaţiilor viitoare
Prin care va muri sau va cunoaşte amarul veşnic
Nespus decât în jurul ideii de sine
Cum poate să scape
De privirile obsedante ale toamnei

Orizontul şi-a deschis aripile cu energia
Stupidă a nou-născuţilor

Vom mai avea nevoie de
Ei în nopţile reci de august