gen > c-aşa ne place

Azi ne-am reunit la ţară, noi fetele, şi ne-am dat seama cât de dor ne e de o zi de vară împreună, să pictăm, să bârfim, să mergem de 15 ori la magazin, să mâncăm seminţe, să facem meditaţii, să citim, să ascultăm nonstop muzică şi să râdem.

Mai sunt două săptămâni până la vacanţă şi simt că mă urc pe pereţi.

Poza asta e din septembrie 2011, când am fost în Dubova pentru câteva zile cu ai mei şi cu Mimi plus Rică. Am stat într-o vilă foarte drăguţă, pe malul Dunării. Am reuşit toţi să ne relaxăm cât aveam nevoie.
Îmi amintesc de o dimineaţă când m-am trezit (mă rog, tata) la ora 6 să văd răsăritul. M-am cocoţat pe scaun, pe ponton. Cum mă legăna Dunărea aşa, se mestecau chipsurile singure. Am îngheţat de frig doar în pantaloni scurţi, tricou şi pulover. Tot aşteptând soarele, am observat vecinii cum plecau cu bărcile l-a pus de năvoade pentru peşti. Am vrut să îi zic unuia să mă ia cu el, dar mi-a fost lene, ca de obicei, să mă duc să mă îmbrac.