citate din "Mincinoşii" de E. Lockhart

citate din "Jocul seducţiei" de Johanna Lindsey

# Să se căsătorească era o greşeală pe care nu avea s-o facă niciodată.

# Nu exista femeie pe această lume care să-l poată ademeni să se însoare cu ea. Să le iubeşti şi apoi să le părăseşti era singurul mod de a te înţelege cu ele, un crez care funcţionase bine pentru el în toţi aceşti ani şi pe care avea să-l păstreze şi în viitor.

# Îmbracă un băiat în fustă şi vei vedea o fată urâtă, pune-i unei fete pantaloni şi vei avea un băiat drăguţ.

# Toate femeile erau la fel; o putea avea pe oricare. Dar o dorea pe aceasta. Poate pentru că o pierduse odată şi fusese pentru el mai mult decât o dezamăgire oarecare, iar dezamăgirea nu era ceva obişnuit în viaţa lui. Poate era misterul care o înconjura. Sau era doar un posterior drăguţ pe care şi-l amintea atât de bine.

# Era multă vreme de când se confruntase cu o tentaţie concretă de orice fel. Stăpânirea de sine era ceva simplu când simţurile erau amorţite de plictiseală şi altceva când erau trezite la viaţă şi te copleşeau.

# Toate femeile au un stoc de lacrimi gata să fie vărsate pe neaşteptate.

# Cred că tocmai mi-am dat seama că pot să iau decizii cu privire la viaţa mea şi să accept consecinţele ce decurg din ele.

# - Singurul lucru pe care nu-l poţi face e să mă părăseşti.
   - Şi de ce nu te pot părăsi?
   - Pentru că te iubesc!

# - Te-ai schimbat, Georgie. Clinton zice că eşti mai autoritară, dar eu aş spune...
   - Că am încredere în mine, şi era timpul să arăt că am, nu crezi?
   - Cred că e vorba mai degrabă de încăpăţânare.
   - Bine, am şi ceva din asta.
 Ea zâmbi ştrengăreşte.
   - Şi impertinenţă.
   - Aşa mi s-a spus în ultimul timp.

# - Mă uimeşti. Mereu am bănuit că nu eşti în toate minţile.
   - Doar un bărbat hotărât, iubito. Dar şi eu am fost al naibii de mirat. Nu ştiu cum de-ai reuşit. dar ai reuşit să mi te cuibăreşti în inimă şi să nu mai ieşi. Însă încep să-ţi accept prezenţa.

citate din "Logodnică de împrumut" de Amanda Quick

# Informaţia era cheia succesului.

# Oamenii văd numai ceea ce se aşteaptă să vadă.

# Responsabilitatea este destinul vieţii mele.

# - Pentru numele lui Dumnezeu, cum să te foloseşti de logică atunci când îţi cauţi nevastă?
- Părerea mea este că acele calităţi pe care le cauţi la o soţie nu diferă cu mult de cele pe care te-ai aştepta să le descoperi la o damă de companie.
Bennett, care tocmai luase o înghiţitură de Porto, se înecă şi începu să tuşească.
- O damă de companie?
- Gândeşte-te numai puţin, explică Arthur în timp ce îşi turna vin, atingând cu gâtul sticlei paharul, care scoase un clinchet. Partenera ideală este o doamnă manierată şi cultă care se bucură de o reputaţie fără cusur, care are nervi de oţel şi dă dovadă de modestie şi echilibru prin felul în care se îmbracă şi se poartă. Nu sunt oare tocmai acestea cerinţele pe care orice bărbat le stabileşte atunci când face portretul unei soţii perfecte?

citate din "Cel mai iubit dintre pământeni" de Marin Preda

Volumul I
# Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.
# Dar moartea violentă, sinuciderea, la care eşti împins de către oameni? Tandra nepăsare faţă de lume te poate stăpâni într-adevăr numai când te simţi străin de propria-ţi fiinţă, dar când, dimpotrivă, ai conştiinţa că ea este totul? Şi ştii cu certitudine că acest totul nu va mai fi liber niciodată?
# Tinereţea e o trufie, rareori o valoare.
# Religia slăbeşte forţa vitală a oamenilor.
# Mai bine te-ai ruga pentru tine, fiindcă cine nu ştie ce e păcatul nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios, nu-l săvârşeşte fiindcă nu e în stare, nu fiindcă are credinţă puternică...
# Îmbătrânind, gândeam, unii oameni se agaţă de lucruri, dar alţii se desprind.
# El a înţeles că blestemul cu câştigarea pâinii prin sudoarea frunţii e o invenţie şi că în viaţă orice ocupaţie e bună, cu condiţia să nu se transforme în muncă...
# În realitate, dacă eşti sănătos, lenea e o mare dulceaţă şi e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital? Leneş mai poţi să fii, mi-a răspuns mama, lenea trece, dar să nu fii puturos. Ştii tu cum se zice: pute pământul după el.
# Desigur, o să spun o banalitate, dar ea era femeie cum un izvor e un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai dacă ţi-e sete şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.
# când faci dragoste moartea îşi ia tălpăşiţa.
# "Nu mă iubeşti?" am întrebat-o. "Te iubesc acum, mi-a răspuns, dar nu ştiu dacă şi mâine; nu vreau să mă căsătoresc niciodată, vreau să iubesc pe cine vreau eu şi când n-o să mai fie iubire cu unul, vorba ta, schimb bara în altă direcţie. Du-te la universitate, fă-te profesor, filozof... Soarta mea asta e, că nu ştiu ce-o să fie şi mie îmi place aşa."
# Viaţa e uitare de sine!
# Ispita lucidităţii care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îţi spui, ai făcut vreo greşeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînţelegere. poate că iubeşte pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te înconvoi de durere, pe urmă te redresezi.
# Abia după ce a încetat să mai caute fericirea a putut în sfârşit să fie fericit.
# În România n-ai nicio plăcere, nici măcar pe aceea de a avea un adversar, fiindcă dacă îl învingi, trece de partea ta.
# Ştii ce spune Puşkin: poet care îndrăgeşti lucrurile pe care le faci, eşti tu mulţumit? Eşti rege, trăieşti în singurătate şi lasă lumea să râdă, nu te încrede în elogile ei şi nici să nu-ţi pese dacă îţi dărâmă altarul.
# Un intelectual e un imbecil când crede că o femeie poate să-l înţeleagă.
# Trufia ei te ispitea s-o reprimi, lucru pe care însă nu-l puteai face din pricina unui sentiment obscur care îţi şoptea: de fapt era firească, aşa era ea, îşi trăia ideile cu toată fiinţa, nu vedea ce i se poate reproşa, concepţia ei, ca să zic aşa, despre lume era generoasă şi nimeni nu te obliga să discuţi sau să trăieşti cu ea sub acelaşi acoperământ dacă nu-ţi plăcea.
# Da, se putea, aşa cum se întâmplă să cântăm în singurătate, exprimând o stare de spirit de preaplin sufletesc, de suferinţă, de aspiraţie spre ceva, de dor...
# Ce privire aşteptam? Una singură, în care ameţim o clipă, apoi putem să ne ignorăm o vreme, ca să nu stingherim pe nimeni cu sentimentele noastre egoiste. Cum e această privire? E o mărturisire: te iubesc, nu mai lungă şi nici mai insistentă decât ar trebui ca să se rostească aceste cuvinte.
# Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci, şi acela să nu ştie.
# Oamenii sunt agitaţi de principiile binelui şi răului, care nu apar decât foarte rar în stare pură, nu ştii dacă prietenul de azi (Brutus) nu va ridica mâine sabia şi nu te va lovi şi, desigur, invers, duşmanul tău înverşunat te va salva când te aştepţi mai puţin.
# Da, îmi aduceam aminte cum ea însăşi exclamase odată: blestemate idei! Da, ideile aveau asupra ei un efect asemănător drogurilor, o puteau pierde. Da, dar cum putem împiedica pe cineva să aibă idei? Când vin din fiinţa ta şi nu vin dinafară, au o forţă aproape indestructibilă, pentru că e orgoliul care le însoţeşte. Da, dar şi eu le aveam pe-ale mele. Nu voi mai ceda.
# Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.
# Nu putem fi tot timpul gata de a primi afecţiunea celuilalt, gândeam, există şi aceste stări de absenţă sau de oboseală, când nu trebuie să aşteptăm nimic de la cineva care ne iubeşte.
# Ura curată, adică ura pură, e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii.
# Sunt fericit în nefericirea mea!

Volumul II
# Să-mi feresc de uzură forţele sufleteşti, care nu trebuiesc scoase la luptă: sensibilitatea trebuie reprimată, credinţele şi convingerile trimise în adâncul sufletului, loviturile fizice pe care le voi primi trebuie să întâlnească un corp inert, mă vor bate să spun ceea ce nu ştiu (auzisem de asta), numai să nu mă deterioreze iremediabil, încolo n-aveau decât.
# O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor naţiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieitor.
# Te desparţi de mai multe ori până te desparţi (cum mi se întâmplase mie atunci), iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii, despre care nu bănuiseşi ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.
# Nu te înşela pe tine însuţi crezând că m-ai iubit foarte tare. Nu m-ai iubit nici măcar atât cât poţi tu să iubeşti, adică aşa, cu toată fiinţa ta...
# În ce mă priveşte, o să încerc şi eu să înţeleg, ba chiar înţeleg de pe acum, şi îmi dau seama că după ce un om e lovit, e o pură sminteală să mai crezi că după aceea cuvintele pe care i le mai spui or să-i mai pară inocente şi cu atât mai puţin o expresie a iubirii.
# Da, viaţa e un fum, dar merită să lupţi cu ea şi să învingi şi mai ales să rămâi în această luptă cu conştiinţa curată.
# Cele mai rele supoziţii asupra comportamentului nostru se fac totdeauna când suntem smulşi din universul în care alte determinări decât cele fireşti ne-au împins să acţionăm într-un anumit fel şi suntem judecaţi după cele normale.
# Dacă omul ar acorda morţii măcar un minut pe zi de meditaţie, conflictele în care ar fi implicat şi-ar micşora importanţa şi soluţiile cele mai rele l-ar speria mai puţin, ar fi oricum mai îndrăzneţ şi s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuţi să nu putem concepe în noi înşine că am putea muri, să simţim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârşit, fiindcă altfel ştim prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, da, gândim, dar această bună zi o să fie cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai e! şi continuăm, priznieri ai forţei noastre vitale, să mărim nemăsurat, cu secretă şi puternică lupă, gesturi şi cuvinte care ne chircesc sufletul.
# ţi se pare că răstorni un munte şi când colo răstorni o pietricică.
# Lenin declara că nu-i place Maiacovski, că lui îi place Puşkin. Dar asta nu l-a determinat să ia măsuri împotriva lui Maiacovski. A lua măsuri împotriva unui scriitor era împotriva concepţiilor lui despre condiţia artistului. Îşi spunea părerea şi dorea să rămână o simplă părere. La noi scriitorul actual netalentat este încurajat să desfiinţeze critica, să se plângă de ea, să ceară audienţe, să fie ascultat cu bunăvoinţă şi să obţină să se ia măsuri represive împotriva criticului care îl respinge. De aici decurg anumite consecinţe. Normele leniniste sunt ignorate, deşi critica şi autocritica, spune el, ne sunt necesare ca apa. Şi aici ajungem iar la chestiunea delicată a viziunii globale pe care o avem despre spiritul critic. Cine are dreptul să promoveze false valori uitând că declanşează astfel şi creează un mecanism arbitrat care se plachează pe idealuri pentru care am luptat şi care ne călăuzesc existenţa? Un poet care a declarat aici că n-are de învăţat nimic de la nimeni nu-şi dă seama că a exprimat o stare de spirit simptomatică.
# Universul n-a dat până acum ceva mai bun decât omul.
# " - Am rămas la părerea că rolul femeii e să iubească şi să întreţină flacăra iubirii, de-aia i-a dat natura frumuseţe şi farmec.
- Şi al bărbatului? El ce rol are?
- S-o ocrotească! De-aia e înzestrat cu forţă şi echilibru."

Volumul III
# Se zice că copiii făcuţi mai târziu ies mai deştepţi dacă sunt făcuţi cu o muiere tânără...
# Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi... Găsisem nu numai fireşti şi proprii fiinţei mele bucuriile aproierii de moarte, dar începusem chiar să cred că această apropiere e singura care avea valoare şi durată, singura care scoate fiinţa noastră din intemporal, sporind, prin refuzul nostru de a muri, plenitudinea vieţii din noi şi a scurgerii armonioase a clipelor... Ar fi trebuit deci să plec, să părăsesc acel trup asemeni omului de odinioară, care, zărind în pădure o femelă, o fugărelte, o prinde, o posedă flămând, apoi, fără gândul că o părăseşte, o părăseşte totuşi, cum părăsim fără gând ceea ce nu ne aparţine... Întâlnirea în mijlocul naturii sălbatice e voinţa divinităţii şi ceea ce ne aparţine e doar libertatea noastră, un sentiment atât de firec şi de total, încât nici gândul, nici impulsul inconştient nu ne vin de a o stingheri pe-a altora... Suntem toţi zeităţi ale acestui pământ...
# Mă întrebam dacă un om poate fi în viaţa lui de două ori fericit.
# Când cineva îţi vorbeşte urât fără să se jeneze înseamnă că în realitate zace în el o mare furie, abia stăpânită.
# Alergaţi, dracului, toţi, după fericire şi călcaţi în picioare sufletele copiilor.
# Conversaţia cu un copil nu e lipsită de riscuri.
# Inocenţa e o irezistibilă seducţie.
# Un om poate face multe dacă reuşeşte să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită. 
# Dacă dragoste nu e, nimic nu e!...

 

seria "Crossfire" de Sylvia Day

După ce am citit amândouă "Fifty Shades" Trilogy (despre care am scris aici), Ana mi-a zis despre seria "Crossfire" a Sylviei Day. Mulţumesc, Ana :*

Am citit doar primele trei volume, fiindcă al patrulea încă nu a fost tradus în română şi nici nu am timp acum să stau cu dicţionarul în braţe, iar ultimul volum nu a fost lansat nici în America.
Merge pe acelaşi calapod ca "Fifty Shades": un mare magnat din New York vrea să fie dominator în domeniul sexului, are traume din copilărie în această privinţă, ajunge să se îndrăgostească nebuneşte de o femeie. Doar că acum nu mai este vorba despre o virgină timidă şi cam prostuţă. Aici o avem pe Eva, o tânără inteligentă şi curajoasă, care suferise abuzuri sexuale de la fratele ei vitreg în copilărie.
După facultate, mutându-se în New York alături de Cary, prietenul ei cel mai bun, Eva se angajează într-o firmă de publicitate cu sediul într-una dintre clădirile deţinute de marele mogul Gideon Cross, care, la numai 28 de ani, era în topul celor 25 de bogătaşi ai lumii. Cum se aprinde flacăra dintre Eva şi Gideon, experienţele pe care le trăiesc împreună, sacrificiile pe care le fac pentru a putea avea o relaţie, cum ajunge el să comită o crimă pentru a o proteja pe iubita sa le veţi afla doar dacă citiţi seria. Este cu atât mai interesantă cu cât prezintă destul de în detaliu şi celelalte personaje, care au ajuns mie personal să-mi fie mai dragi ca personajele principale. Gideon Cross este cu siguranţă bărbatul pe care orice femeie şi-l doreşte la braţ. Şi în pat. Abia aştept să apară serialul.
Citate:
Volumul I - Atracţia - Bared to you

Volumul II - Revelaţia - Reflected in you

Volumul III - Împlinirea - Entwined with you

din nou în Prăvălie

"De ce mai eşti în România?" este întrebarea la care am răspuns în numărul pe aprilie 2015 al revistei "Prăvălia Culturala".
mulţumesc lui Cornel Mihai Ungureanu pentru invitaţie :*
http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2015-4.html

citate din "Hoţul de cărţi" de Marcus Zusak

Cartea e destul de înfricoşătoare. Dar filmul. E aşa de bun. Nu trebuie să-l rataţi. Două ore, cât a durat, mi-a fost frig încontinuu. Aşa de tare e. Însăşi moartea este naratorul poveştii. Liesel Meminger a devenit unul dintre eroii mei.

 # Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârşit şi la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanţe şi tonuri, cu fiecare moment care trece. O singură oră poate consta în mii de culori diferite.

# Este în ordine ca o persoană să bombone şi să se văicărească şi să-i critice pe alţi membri ai familiei, dar nu lasă pe nimeni altcineva să o facă.

# Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc şi posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecinţele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor şi în cel mai rău. Văd urâţenia şi frumuseţea lor şi mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în acelaşi timp. Totuşi, ei au un lucru pe care-l invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul-simţ de a muri.

citate din "Mintea unui bărbat divorţat" de Adrian Sahr

Cartea e chiar amuzată, dar la un moment dat, pentru că sunt femeie, a devenit puţin scârboasă.

# Doar leneşii se îndrăgostesc.

# Respetul se câştigă cel mai greu. Nu contează dacă eşti bun sau rău, respectul ţine de forţa ta de a fi viu, exigent, impunător pe planetă, în schema dezorganizată a vieţii.

# Dă-i femeii doar ce poţi lua înapoi.

# Sunt un mincinos. Sunt cel mai mare mincinos. Zic fiecăruia ce vrea să audă pentru că nu mă interesează nimic. Sunt indiferent, hedonic şi leneş. Am avut noroc şi acum mă feresc de ghinion.

# Orice om trist are încredere doar în ceea ce simte şi în nimic altceva.

# Ca să pui la pământ o femeie ai nevoie de strategie şi noroc. Trebuie să-i terfeleşti şi fisurezi ce are mai de preţ: încrederea de sine.

# Agresivitatea e primul semn că poţi fi manipulat. Dar eu nu sunt agresiv. Eu ignor, flegmez şi nu dau doi bani pe nimeni.

# Banii nu aduc fericirea dacă nu ştii să-i cheltui.

Klaus Iohannis cunoaşte puterea exemplului personal.

L-am votat pe omul ăsta. Şi sunt mândră de alegerea mea.
Îmi place foarte mult cum gândeşte, este prompt, sincer şi foarte serios şi responsabil. Pe mine mă inspiră. Mă face să-mi doresc mai mult de la mine, să fiu mai bună în tot ceea ce fac. Klaus Iohannis cunoaşte puterea exemplului personal.
Am încercat să-l descopăr puţin prin intermediul cărţii sale şi am găsit un om foarte deschis şi foarte cald. Mi-ar plăcea să-l cunosc personal.

Citate:
"O viaţă se contruieşte pas cu pas. La fel o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune. Nimic nu vine peste noapte, cel puţin nimic durabil şi statornic. În acelaşi timp, orice lucru ar face un om în viaţă poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Depinde cum foloseşti acel lucru. Mereu am spus că, despre un om, vorbele cel mai bine faptele. Am fost sigur că treaba mea este să fac, şi nu să vorbesc despre ceea ce am de gând să fac."
"Dacă se întâlnesc doi oameni care se plac şi se înţeleg, restul devine irelevant."
"Prea multe persoane au reuşit să obţină prea multe titluri, cu prea puţină muncă."
"Mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu adolescenţii. Nu mi s-au părut niciodată nici dificili, nici greu de stăpânit. Nu ei sunt dificili. Societatea în care trebuie să trăiască şi în care trebuie să se integreze este dificilă."
"Este un lucru deja cunoscut: un profesionist, indiferent de domeniu, are nevoie de foarte multă energie pentru a fi performant. Nici oamenii politici nu sunt altfel. Eu îmi extrag energia din convingerile mele şi din realizările mele, personale şi profesionale."
"Faptul că pot să comunic cu oricine reprezintă unul dintre atuurile mele."

Trilogia 'Fifty Shades'

Cu ea m-am ocupat toată săptămâna.
Aveam aşteptări mari de la cartea asta, având în vedere cât de... vândută a fost. Dar nu mi s-a părut vreo mare şmecherie. Chiar a devenit scârboasă la un moment dat, din cauza scenele de sex, care se repetă la fiecare 5-6 pagini şi care nu aduc nimic nou sub Soare. Nimic spectaculos, nimic special, nimic ieşit din comun.
Volumul I a fost cel mai plictisitor, din cauza atâtor descrieri. În volumul II acţiunea este mai prezentă şi este cert mai bun ca primul, iar volumul III aş putea să zic că are un plus prin faptul că la sfârşit sunt redate amintirile lui Grey. Consider că, dacă volumele ar fi fost scrise din perspectiva lui, nu a Anastasiei, cărţile astea ar fi fost considerabil mai bune.
Pot spune că nu regret că mi-am ocupat toată săptămâna cu trilogia asta, daraş fi regretat dacă aş fi dat 150 de lei pe ea.

Citate:

VOLUMUL I

"Afacerile înseamnă oameni, domnişoară Steel, iar eu mă pricep foarte bine să apreciez oamenii. Ştiu ce-i sensibilizează, ştiu ce-i face să înflorească, ce nu, ce îi inspiră şi cum să-i stimulez. Am angajat o echipă excepţională, pe care o recompensez bine."
"Sunt încredinţat că, pentru a obţine succesul în orice schemă, trebuie să ajungi în postura de a stăpâni acea schemă, de a-i cunoaşte toate dedesubturile, toate detaliile. Muncesc mult, foarte mult ca să fac asta. Iau decizii bazându-mă pe logică şi pe fapte. Am un instinct natural care mă ajută să depistez şi să încurajez o idee bună şi solidă, eu şi nişte oameni buni. Esenţa se rezumă întotdeauna la oamenii buni."
"Nu subscriu ideii de noroc sau şansă. Cu cât muncesc mai mult, cu atât se pare că am mai mult noroc."
"În plus, poţi să dobândeşti o putere imensă dacă te asiguri pe tine însuţi, în reveriile tale secrete, că ai fost născut ca să controlezi lucrurile."

"Ok... Îmi place de el. Iată, am recunoscut-o faţă de mine însămi. Nu mă mai pot ascunde de propriile mele sentimente. Nu m-am mai simţit aşa niciodată."
"Nu am voie să-l privesc în ochi. Cât de ciudată e chestia asta? E singurul mod prin care am şi eu o şansă să văd ce gândeşte. De fapt, pe cine păcălesc? Nici mu ştiu ce gândeşte, dar îmi place să mă uit în ochii lui. Are nişte ochi frumoşi - captivanţi, inteligenţi, profunzi şi întunecaţi, întunecaţi de secrete de dominator."
"Relaţiile de genul ăsta se clădesc pe onestitate şi încredere, continuă el. Dacă nu ai încredere în mine - încredere că ştiu în ce mod te afectez, cât de departe pot să merg cu tine, cât de departe te pot duce dacă nu poţi să fii sinceră cu mine, atunci chiar că nu putem să facem asta."
"Când suntem împreună, raţiunea îmi dispare - asta e profunzimea sentimentelor mele pentru tine."
"Îl iubesc pe bărbatul ăsta. Îi iubesc pasiunea, efectul pe care-l am asupra lui. Îmi place la nebunie că a făcut atâta drum ca să mă vadă. Îmi place că îi pasă de mine.. Îi pasă. E atât de neaşteptat şi îmi creează o senzaţie de împlinire. Este al meu şi sunt a lui."
"Furia e bună. Furia e mai bună decât suferinţa."
"Tu ai ceva care mă atinge la un nivel profund, pe care nu-l înţeleg."

VOLUMUL II

" - Ai idee cât de fericit mă faci să mă simt? murmură.
  - Da... Ştiu exact. Pentru că şi tu mă faci să mă simt la fel."
" Te iubesc, Anastasia. Am să fac tot ce-mi stă în putinţă să te protejez. Nu-mi pot imagina viaţa fără tine."

VOLUMUL III

" Jur solemn să-ţi fiu parteneră credincioasă şi când vei fi sănătos şi când vei fi sănătos şi când vei fi bolnav, să-ţi fiu alături la bine şi la greu, să-ţi împărtăşesc şi bucuriile şi necazurile, murmur eu. Jur să te iubesc necondiţionat, să-ţi sprijin acţiunile şi visele, să te cinstesc şi să te respect, să râd şi să plâng împreună cu tine, să-mi împărtăşesc cu tine visele şi speranţele şi să-ţi aduc mângâiere când vei fi la anaghie."
"Jur solemn că te voi proteja, că voi preţui şi voi păstra în adâncul sufletului legământul nostru şi pe tine, şopteşte el cu glas răguşit. Promit să te iubesc şi să-ţi fiu fidel, fără să iau în seamă pe nimeni altcineva, să fiu alături de tine când vei fi sănătoasă, dar şi când vei fi bolnavă, indiferent de drumurile pe care ne va purta viaţa. Te voi apăra, voi avea încredere în tine şi te voi respecta. Am să-ţi împărtăşesc bucuriile şi necazurile şi am să te sprijin când vei fi la anaghie. Jur să te preţuiesc, să-ţi spijin visele şi aspiraţiile şi să te păstrez teafără alături de mine. Tot ce este al meu este acum şi al tău. Îţi dau mâna mea, inima mea şi iubirea mea, de acum şi cât vom trăi."
" Vezi tu, continuă el, conducerea unei companii de succes presupune capacitatea de a folosi talentul oamenilor pe care îi ai la dispoziţie."
" Poate pentru că e dimineaţă, iar lumea întotdeauna pare mai plină de speranţă în zori decât în toiul nopţii."

să descoperi.

aproape că uitasem cât de frumos e să descoperi.
orice.
să cauţi pasionat ceva ce te atrage.
să te minunezi în faţa lucrurilor pe care le găseşti.
să te bucuri pentru fiecare pas făcut.
să nu iei durerea ca pe un duşman, ci să te înfrăţeşti cu ea.
"Fericirea nu este un lucru gata făcut. Ea vine din acţiunile tale."
(Dalai Lama parcă)

îi desconsider pe cei care îşi lasă timp să se plictisească. pe cei leneşi. pe cei temători. pe cei slabi, care se complac în situaţii. poate puţin şi pe cei indecişi.

This life is all we have. Make the best of it!

roxana in the magazine

hei, mulţumesc lui Cornel Mihai Ungureanu că m-a invitat să scriu ceva pentru numărul pe decembrie al "Prăvăliei Culturale".
iată aici ce-am mâzgălit:
http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2014-12.html#10

Petre Ţuţea grăit-a:

# Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul.

# Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar, de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism şi conformistul se deosebeşte de pleoşniţă doar prin aceea că ea n-are raţiune... Cei care nu se conformează trag consecinţele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ţine mai mult de biologic decât de spiritual.

# Fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric.

# Eu sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect faţă de marele popor român. Şi până la urmă mi-am modificat poziţia: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor.

# Oamenii sunt inegali de la natură. Sunt inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister.

#Nu ştiu dacă fantasticul este din nimic sau ceva, dar ca să fii fantastic trebuie să fii transsenzorial, în afară de concret şi de real.

# Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubeşti pentru farmecul lor şi în al doilea rând le iubeşti pentru că fac oameni.

# Generaţia se naşte aşa: apare un cap - sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei care-l urmează. trebuie acceptată ideea de oameni-model.

# Apariţia unui mare gânditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit şi se spală. Gândirea este o "spălare" a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu e din creier şi că acest creier e numai un sediu... De ce gândirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele.

# Inteligenţa, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, fiindcă ai aparat s-o justifici.

# Pe paşii domnului ăstuia foarte mare care se cheamă întreprinzător, pe paşii ăstuia se naşte toată civilizaţia modernă.

# Un mister care se leagă şi se dezleagă devine o problemă şi nu mai e un mister. Misterele sunt supranaturale şi sunt singurele mijloace de ieşire din înlănţuirea cosmică, din limitele comunităţii şi din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat şi i se găseşte un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă şi răspunsul, soluţie.

# Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.

# Drama omului este dualismul existenţei lui; e alcătuit din corp şi suflet şi joacă între corp şi suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convingător. Capul nu are biruinţă definitivă; faptul că e muritor îi anulează esenţialitatea. Tot ce există în noi şi nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit.

# Umanitatea o iubeşti lesne. Pe om, mai greu.

# Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-şi mai aparţine.

# Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har.

# Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală şi face mobilă de lux.

# E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitizează, în sensul că te arată fără posibilitate de ieşire.

Nu lăsaţi oamenii trişti să ne fure oraşul!

Dimineaţă, când mă pregăteam să plec la şcoală, îmi dădui seama că nu-mi stă prea bine podoaba capilară. Aşa că ce mă gândii: ia să port urechile de Minnie, poate în felul ăsta pun mai mult în evidenţă faptul că nu-mi stă părul într-un mod decent. Şi pentru că în timpul liber am şi viziuni de sociolog, îmi răsării ideea că ar fi necesar, totuşi, să observ reacţiile celor cu care mă voi întâlnii peste zi.
Iată-mă acum, la finalul 'cercetării': sunt puţin dezamăgită, dar nu descurajată, ci mai ambiţioasă.
Cu indulgenţă spun că 10 persoane au zâmbit la vederea urechilor de Minnie, şi o singură femeie mi-a spus că-mi stă bine şi m-a întrebat de unde le am, pentru a-i achiziţiona şi dumneaei fiicei. Îmi este ruşine de mine pentru faptul că nu i le-am dăruit, după vestimentaţie nu părea tocmai genul de om înstărit, dar să nu fiu eu cea care judecă.
Majoritatea oamenilor mă priveau aiurea, de parcă mi-ar fi zis: "Te-ai ţicnit? Cum poţi umbla aşa prin oraş? Să-ţi fie ruşine!", am simţit priviri sictirite, "Uite-o şi pe ciudata asta!", se strâmbau, aveau grimase, parcă se întunecau mai mult. Pe de altă parte, pot spune că am fost de acord cu privirile de genul : "Frate, nu eşti originală!".
Ce se întâmplă cu lumea? De ce-s aşa ipocriţi, trişti, conformişti, pesimişti, răutăcioşi, nu-şi lasă loc pentru mici plăceri? De ce se urâţesc pe zi ce trece?
Ştiu că este cam deplasat să le reproşez asta în condiţiile în care ei poate nu au bani să-şi plătească ratele, nu ştiu cum să le explice copiilor că nu le ajung resursele pentru lucrurile pe care ei şi le doresc, însă sunt convinsă că se poate face o schimbare în atitudinea lor. Voi încerca mai mult.