Am senzaţia că eşti încă mult prea copil pentru a înţelege costurile sacrificiilor cu rol de zâmbete tăiate.
Nu mai pot să mă privesc în oglindă fără să-mi înjur soarta.
De ce culorile necolorate mă dor în fiecare dimineaţă?
Cânt urmele porumbeilor albi.
Sap o groapă în care va cădea indiferenţa trezită de umbra unei imagini cu struguri.
Da, da, am dat şah mat totului din tine!
# Spuse cu privirea aruncată pe cutia cu pantofii cu care am intrat prin nişte vieţi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu