Îmi dădusem seama că nu am citit nimic din scrierile lui D.R.Popescu şi atunci am scos cartea din raft şi i-am pus-o bibliotecarei sub nas să o înscrie pe fişă.
Stilul lui Popescu mi-a părut simplu, la început, însă, pe parcurs, am fost nevoită să recitesc unele pagini.Nu am mai deschis până acum o operă care să te întovărăşească fără să conştientizeze gravitatea situaţiei.Este formidabilă fiecare povestire, care parcă moare înainte de vreme.
Am fost plăcut surprinsă de amestecătura din volum : o povestire cu conotaţie politică, una de dragoste, alta super comică, din nou politică, apoi filosofică şi altele, după cum sunt sau după cum le interpretaţi.
Cea care mi-a plăcut cel mai mult şi la care am râs cu lacrimi este "Bîrlog şi doctorul pleacă la vânătoare".De asemenea, nu o să uit prea repede discursul pe care îl ţine preotul Motocicletă Lenei, în drum de la spital spre sat sau cum îi spunea acesta fratelui său, directorul spitalului, şi anume Sifilis Mambo.
Povestirile politice în care, îndeosebi, personajele sunt copii (unii murind) m-au întristat şi mi-au amintit că trebuie să învăţ lecţia la istorie, căci asta am luni la prima oră.
Mâine vizitez biblioteca.Oare ce mi-o mai face cu ochiul printre rafturi ?
D.R.Popescu în fotografie :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu