bata bata

Faza cu titlul e asta: http://www.youtube.com/watch?v=qHQiWifbSVU .
E Crăciunul. Lol, urăsc sărbătorile în general. Urăsc urările, de fapt, excesul de urări. Nimic mai mult decât nişte clişee, texte copiate de pe net. Am fost şi sunt imună la mesajele de genul.
Când trimit eu mesaje, încerc să le personalizez sau măcar să pun ceva din elementul R.

Între timp mi s-au activat nişte simţuri şi anul ăsta m-au emoţionat câteva dintre mesajele pe care le-am primit. Faza e că mi-au scris persoane la care nu mă aşteptam, iar cele despre care credeam că îmi vor scrie primele nu mi-au scris. Nu, ideea nu e că sufăr sau ceva, dar simţeam nevoia să spun asta.

Ok, gata. Rândurile astea au ieşit atât de prost, încât îmi vine să vomit pe ecran. 

10 motive personale din cauza cărora lumea s-ar putea sfârşi.

 Eu
1. Rămân fără ciocolată şi suc negru, acidulat.
2. Nu găsesc o carte.
3. Nu s-ar schimba buletinele şi aş rămâne cu poza aia cretină tot restul vieţii.
4. Nu aş avea posibilitatea alegerii.
5. Cândva o să mor.
Elena:
6. Şcoala să fie şi mai stupidă.
7. Să rămân fără internet.
8. Nu ar exista dulciuri.
9. Nu ar exista maşini şi am fi nevoiţi să mergem pe jos toată viaţa.
10. Cum să trăim fără muzică?

Poezia e...

Concurs Velivolantis, organizat de Asociaţia Taberna, prima ediţie. Premierile, astăzi, la Aman.
N-am ştiut ce premiu am luat până în clipa când a început festivitatea, propriu-zis.
Nu credeam never că o să iau premiul I, în primul moment am crezut că e un vis sau ceva.
Anul ăsta am luat patru premii pentru poezie, pentru că doar la patru concursuri am participat. Nu sunt ahtiată după premii, pur şi simplu nu consider că ele certifică ceva cu adevărat important. Premiile sunt aşa:
 - Premiul I la concursul judeţean "Marin Sorescu", Premiul Revistei Sisif la Festivalul de Poezie "Al. Macedonski", Premiul Special pentru un autor din Oltenia la Concursul Naţional de Poezie "Traian Demetrescu", ediţia XXXIV şi Premiul I la concursul regional de creaţie literară "Velivolantis", ediţia I.
Bun.

Noi toţi, spunând câteva cuvinte şi citind, ca să demostrăm (cred). Liliana Hinoveanu ne înregistra, pentru radio.
 Felicitări, copiluşii!

Aici Marius Dobrin îmi înmâna premiul :)
Am fost numărul 13 în concurs... Lol, urăsc 13 şi iată că el a forst darnic cu mine...
Numărul meu norocos e 14. M-am născut într-o zi 14, toate lucrurile bune din viaţa mea se leagă de numărul ăsta...
Dar 1 cu 3 fac 4, numărul diavolului. Mu haha :))

Camelia Niţă de la Drăgăşani primea tot Premiul I pentru Poezie. :x
Piticot, ce rău îmi pare că nu ai stat mai mult :(
Cami a fost numărul 41 în concurs, deci 14 întors. Mda... Cine zicea că există coincidenţe v-a minţit. Sunt atâtea lucruri pe care le avem în comun .x 
Mi se pare mie sau ea în poza asta seamănă cu Andra Rotaru?

Cu Corina Bărbuică şi Cornel Mihai Ungureanu.
Mulţumesc, CMU, sunteţi singurul care a observat inelul meu de divă! :x

Aici încercam să imit pe cineva foarte drag mie...












Ar mai fi trebuit nişte poze cu Ionel Ciupureanu şi Nicolae Coande. Pentru că au răbdare, pentru că sunt acolo mereu. Dar o să trebuiască pentru data viitoare. :)
Acum sunt în lumea mea. Mâine o să-mi revin. 
VĂ IUBESC, LUME! :*

R.evenire

Sunt absentă de două luni de pe blog, din mai multe motive:
- să-mi dau seama că nu sunt dependentă de el;
- n-am prea avut timp;
- am avut un virus în pc care nu mă lăsa să postez.
Dar acum am revenit şi am multe de zis. Sau cel puţin astăzi am avut. I-am terorizat pe toţi oamenii cu care m-am văzut la cât de mult am putut să vorbesc...
De dimineaţă am avut şcoală, as usually, am avut ediţia IV a proiectului "Cărţile sunt ale noastre!", despre primele trei puteţi citi aici : http://www.pravaliaculturala.ro/alvite_2012-12.html#1 . De data asta am făcut felicitări de Crăciun, care vor fi dăruite unor copii de la Vârvor.
Seara am fost la ultima întâlnire de la Tradem din 2012, a sosit la Craiova pentru câteva ceasuri poetul Dan Sociu. Îl  A D O R!!!
Mai multe chestii, de mâine... Trebuie să-mi intru în mână! (Ce expresii idioate folosesc, vreau doar să termin mai repede de scris şi să dorm... )

oDaDaDaDa!

Deşi îmi făcusem planuri să scriu despre altceva, acum nu mai contează.
Joi vine Cipariu la Craiovaaaaaaaaaaaaa!!!

Joi, 18 octombrie 2012, ora 17.00, Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, sala Ion D. Sîrbu, găzduieşte o lectură publică prilejuită de lansarea cărţii “singurătatea vine pe facebook” de Dan Mircea Cipariu,Editura TracusArte, cu 12 d

esene de Mihai Zgondoiu. Amfitrionul evenimentului: Nicolae Coande. “Am vrut foarte mult să ajung în capitala Olteniei, în inima ei culturală, la Teatrul Naţional, condus atât de inspirat de regizorul Mircea Cornişteanu. Mi-am dorit ca “singurătatatea vine pe facebook” să fie prezentată de unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, Nicolae Coande. Nu în ultimul rând, am ales Craiova şi pentru că un grup de liceeni de la Colegiu Naţional “Ştefan Velovan” au confecţionat, de curând, după cursuri, cărţi-obiect cu poeme ale unor autori născuţi în septembrie, precum Nicolae Coande, Ciupureanu Ionel sau subsemnatul. Ce poate dezvălui noul meu proiect editorial? Distincţia dintre vis şi virtualitate, dintre reţea şi unicitate, dintre evoluţie şi devenire”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

 http://www.agentiadecarte.ro/2012/10/%E2%80%9Csinguratatea-vine-pe-facebook%E2%80%9D-in-inima-olteniei/

Playing with fire always in my heart... !!!!

Pe scurt, că nu mai am timp.
Dimineaţă: L-am dat pe Dan C. Mihăilescu pe o slujbă la Mânăstirea Călui. L-am văzut pe poet mergând spre teatru, din maşină. You are my gift from heaven!
După-amiază: Flori pentru diriga, cunoştinţe, am citit toată arhiva blogului http://www.screamerase.blogspot.ro/ , recomand, muzică, planuri. Live my dreams!
Seară: Câştigă Oltchim meciul cu Hypo Viena, seriale proaste, emisiuni proaste, X Factor, totul cu Rică şi tata. Îl iubesc şi mai mult pe Cheloo. Încă mai am o mie de lucruri de făcut în seara asta. Spor la treabă mie! Mă aşteaptă o săptămână îngrozitoare, mai îngrozitoare ca cea care tocmai se încheie. Nu mi-e frică, sunt invincibilă. Da, acum râzi de naivitatea mea, dar nu-mi pasă.
Acum Pa!, mă cheamă Mimi la masă... Ziua a început cu Mimi şi Rică, cu ei se termină. So happy! Dacă aş sta împreună cu mami, tati, Mimi şi Rică, ar fi super tare.

cărţi de citit - 43

. " Europa de acasă " de Nicolae Marinescu .

Volumul apărut în 2005 la Editura Aius cuprinde şase interviuri făcute de Nicolae Marinescu şi apărute în numerele revistei Mozaicul în perioada 2003-2004, a căror temă este teatrul.
Chiar dacă nu ai auzit de Emil Boroghină până în momentul citirii cărţii, o să-ţi dai seama de enorma sa pasiune, de faptul că viaţa sa se rezumă la teatru. Neobositul, ambiţiosul declară: "Atunci când m-am retras din funcţia de director al Teatrului Naţional din Craiova, cunoscându-mă foarte bine, am ştiut că-mi va fi foarte greu să părăsesc total această corabie, să mă comport ca un pensionar care să se resemneze la gândul că şi-a îndeplinit rostul pe care l-a avut în această viaţă." Boroghină, poemul meu nescris...
Al doilea intervievat este Patrel Berceanu, pe care mi-aş fi dorit să-l cunosc personal, însă şi-a schimbat locuinţa. Consider că afirmaţia sa: "Toate instituţiile culturale vor fi simple cenuşărese." va deveni concluzia. Marea concluzie.
Ilie Gheorghe este, înainte de toate, un învăţător pentru suflet, dar şi un elev demn de panoul de onoare. Delicat şi perseverent prin definiţie, actorul face parte din categoria celor de pus la rană.
Următorul dialog este cu Mircea Cornişteanu, actualul director al Teatrul Naţional din Craiova, regizor de marcă. Pe mine mă atrag spontaneitatea şi francheţea sa; "În momentul de faţă constat că îmi place încă să fac teatru ca profesionist."
Despre Silviu Purcărete se ştie că acordă interviuri foarte, foarte rar, însă atunci când ocazia este prinsă, este o încântare să-i citeşti opiniile. Dragostea şi respectul purtate teatrului din Craiova denotă valorile umanului.
În urmă cu vreo două luni, când citeam "Pagini memorialistice", îmi imaginam vocea lui Ion Zamfirescu. În timp ce citeam răspunsurile, parcă îl auzeam. Vreau să mai adaug că fiecare dintre noi suntem actori în propriul nostru univers.

Şi îţi mulţumesc, Ioni, pentru că mi-ai dăruit această carte! :*

Someone like you :D

De când a început şcoala, au început şi manifestările culturale, pentru că s-a schimbat directorul.
Sincer, directorul ăsta a făcut mai multe lucruri într-o săptămână ca fostul în tot anul trecut.
Printre altele, până acum ne-au trecut pragul să conferenţieze trei mare personalităţi:
Maria Iliescu, care a uimit prin energia debordată la o aşa vârstă înaintată
 http://www.fromisem.ro/CV_ILIESCU%20Maria.pdf
Liviu Prunaru, în prezenţa căruia totul a fost magic
http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Prunaru
iar astăzi a venit profesorul Ardeleanu, care ocupă funcţia de rabin. Am vorbit despre holocaust şi ne-a povestit din experienţa personală.

The secret

L-am văzut aseară. Este un film despre puterea fizicii cuantice în viaţa noastră. Foarte interesant!
Gândeşte pozitiv.
Acum m-am prins de ce unele afaceri nu mi-au mers...

cărţi de citit - 42

. " Întrebări şi răspunsuri ortodoxe pentru toate vârstele. De ce?" de Leon Magdan .

Când poate, tata îmi aduce cărţi. În urmă cu două zile am primit-o pe asta.
O recomand copiilor în special, pentru că miroase a poveste şi pentru că este uşor de citit. Dar ce nu e poveste?
Printre cele aflate din carte se numără faptul că Mănăstirea Strehaia nu are altarul orientat spre răsărit, iar dacă o să citiţi o să aflaţi şi cauza, despre Podul lui Dumnezeu şi o mulţime de alte lucruri interesante. 

The truth!

vreau să trăiesc şi eu într-o ţară normală

unde nu trebuie să completezi degeaba o mulţime de hârtii
unde nu se scuipă pe stradă
unde nu se aruncă gunoaie pe jos
unde autobuzele nu au mai mulţi călători ca locurile disponibile
unde să nu ne mai audă muzica din maşini
unde să nu plantăm copaci o dată la o sută de ani şi atunci doat pentru că legea ne aminteşte asta
unde dacă ştii/vrei să ştii multe nu eşti catalogat
unde nu se iau golanii de tine pe stradă
unde nu există câini vagabonzi liberi pe stradă
unde se merge şi cu bicicleta
unde lumea se îmbracă în limitele bunului-simţ
listă continuă...

Only you can hear my song...

cărţi de citit - 41

. "În mâinile tale" de Flori Bălănescu .

"Femeie la patruzeci de ani, dar şi nubilă neîntinată. Mamă covârşită de grijile zilei într-o Românie sufocant de concretă, dar şi Sulamită invocându-şi mirele din adâncul ovarelor şi al inimii. Tipă dată-n Paşte, cu vorbă urzicătoare. Totuşi, fată de comitet, oarecum romanţioasă, oarecum naivă, soră căuzaşă până la sacrificiul de sine. Uneori vlăguită, resemnare, bez nadejda. Alteori de nestăvilit, frenetică precum o călugăriţă nebună. Cu fixurile ei, cu hachiţele ei. Imposibilă. Cucerindu-te însă brusc şi definitiv cu cea mai dezarmantă şi mai fragilă şi mai pură şi mai tulburătoare umanitate.
Am înşirat câteva din contrastele personajului autofictiv din "În mâinile tale", în minte cu afirmaţia recentă a lui Stephen Hawking, care, după ce o viaţă întreagă a cercetat tainele Universului şi l-a eliminat pe Dumnezeu de la originea creaţiei, fu nevoit a recunoaşte că misterul cel mai de nedesluşit al lumii este femeia.
Flori Bălănescu, orice altceva decât o "Lolita înţepată" (chiar şi în puţinele situaţii când se chinuie să pară astfel), ne oferă o carte rarissimă, reuşind cum puţine alte autoare performanţa de a recupera, prin confruntarea cu propria-i feminitate şi în răspăr cu idolii înţepeniţi ai literaturii, virtuţile scrisului genuin."
Asta scrie O. Nimigean pe coperta IV.
Eu spun că dacă norocul îţi surâde şi citeşti cartea atunci când ai nevoie de învăţăturile ce o alcătuiesc, totul este perfect.

"Eu sunt eu orice ar crede ei despre mine. Sunt adevărul care nu trebuie demonstrat."
"Când ceilalţi încearcă să demonstreze că eşti nebună, că eşti cu nervii la pământ. Cei mai apropiaţi oameni. Pretind că te cunosc. Te cunosc atât de bine, încât nu te mai suportă. Dincolo de nervii tăi, justificaţi, ei s-au săturat de tine. Uneori, îndârjirea ta zilnică, încruntarea, împotrivirea la renunţare le arată cât sunt de slabi."