Pentru că nu are cu cine să stea acasă, de sâmbătă Andreea locuieşte la mine. Nu mă laud că am experienţă în relaţionarea cu copiii în vârstă de 8 ani, aş minţi. Dar în mare e ok, ne înţelegem. Mergem pe afară, ne dăm în leagăn până ni se face rău (ăsta e marele punct forte pe care îl avem în comun), ne uităm la desene animate (apropo, dacă n-aţi văzut încă Winx să ştiţi că e super), facem poze fără număr şi muncim împreună la videoclipuri (şi aici trebuie să o laud că ştie mai bine ca mine să le facă), ne imaginăm chestii, ne jucăm. Daaar există şi un lucru care mă calcă pe nervi: mănâncă extraordinar de încet! De dimineaţă stătu o oră ca să mănânce un bol cu cereale!!! Mai devreme îi pusei puţin orez şi stătu 20 de minute ca să mănânce 4 linguri, apoi vomită, dar nu sunt prea sigură de ce...
Dacă ar fi să-mi amintesc de mine la vârsta ei... Când mă punea mama să mănânc şi nu voiam, luam două-trei înghiţituri şi vomitam, până s-a prins mama de fază şi apoi mă punea iar să mănânc :)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu