Exact pe aia pe care decizi c-o vrei. Roxana de care ai nevoie. Cea pe care probabil ți-e mai uşor s-o accepți sau cea cu care n-ai destul curaj să pleci la drum.
21. La vârsta asta cred că problema majoră a celor de-o seamă cu mine este faptul că investesc în obiecte, nu în experiențe. Am mai spus-o. Şi-o s-o repet. La nesfârşit, dacă e nevoie.
Poate tu, ăla care mă vezi copil, poate tu nu mă pui în situații care să mă oblige să fiu femeie. Poate tu, care mă judeci pe baza numărului din buletin, poate tu nu te-ai gândit niciodată c-aş juca un rol.
Generat de faptul că mi-a fost drag întotdeauna să am în preajmă oameni mari. Pentru că aveam de învățat. Pentru că ei construiseră totul înaintea mea. Şi atunci, crescând aşa, singurul copil printre oameni mari, răsfățul a fost grup pe mine şi-i cumva normal să-mi doresc alintături.
Sau poate este doar modul meu de a face față.
Doar aminteşte-ți de momentul în care te-ai apropiat de mine. Aminteşte-ți că te-am strâns tare în brațe şi ceva te-a făcut să revii. Poate era subconştientul tău care te ducea către puterea unei femei. Putere pe care n-ai vrut s-o cunoşti până la capăt. Sunt femeia ta doar dacă îmi dai voie să fiu.
Pentru că feminitatea nu este echivalentă cu un număr, ci cu sacrificiile. Pentru că tu, minunea mea, eşti cumva un alt Dumnezeu al meu şi pentru că tu, minunea mea, mă faci să pot. Pentru că n-am linişte, dacă nu te ştiu în siguranță. Pentru că sunt recunoscătoare tuturor forțelor dacă tu ajungi cu bine acasă după un drum lung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu