. " Landuri balcanice " de Titu Dinuţ .
Cartea de poeme în proză a domnului Dinuţ Titu apărută în 2011 la editura Ramuri mi s-a părut o combinaţie între cele două cărţi ale lui Marin Guţescu pe care le posed, una de poezii şi alta de povestiri. În ambele este prezentată viaţa satului românesc aşa-zis modern, din unghiul omului care se vrea actual, însă tot are prejudecăţi şi crede că instinctele primitive îl vor salva.
Diferenţa ar fi că Dinuţ Titu îşi încearcă lirismul într-un experiment fără îndoială clasic, ce îl duce pe cărările nefiinţei literare într-o atmosferă închipuită reală, palpabilă. Citatele aflate la începutul fiecărui text indică o frică de propriul eu.
Poemul care dă titlul cărţii, "Landuri balcanice", este scris în picior metric eminescian, însă fără valoare eminesciană, poem în care există denumiri (ha ha, măcar şi-o fi luat banii pe reclamă?) multe, poem plin de efuziuni caraghioase, care îmi amintesc de cartea lui Alex. Ştefănescu ( care, apropo, e prietenaş cu mine pe Facebook), "Cum să devii un scriitor ratat" sau ceva de genul.
Desigur, volumul poate fi bun de mers cu el la cârciumă, să citeşti din el şi să mai tragi câte-o-njurătură sau bun de vândut elevilor din şcoala de la Şişesti, acolo unde Dinuţ Titu este profesor.
Acesta a debutat cu un volum de povestiri în 1981 la editura Albatros, a continuat cu un roman în 1983 la aceeaşi editură.
Se cunoaşte însă că autorul este foarte productiv, face parte din lumea bună, scoţând carte după carte din anul 1998, uneori chiar mai multe pe an (ceea ce nu îşi pot permite din mai multe motive să facă alţi scriitori români) : în 2002 au văzut lumina tiparului 4 cărţi (editurile MJM şi Decebal), în 2007 s-au născut 3 (editura MJM), iar în 2010 doar 2 (editurile Brumar şi Ramuri). Ordinea descrescătoare poate da de gândit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu