Pleacă...

Bă, e cam frig. Sau îmi e mie frig de la oboseală. Sunt trează de ieri de la 12. Dimineaţă când plecai la ţară mergeam de parcă eram beată.
Citesc "Noaptea pisicilor lungi" de Sorin Delaskela, mai am vreo patru capitole şi o termin, dar cred că mâine, acum nu mai am putere. E o carte foarte, foarte, foarte mişto, îmi place mai mult decât "Abisex". Cartea asta mă apropie mai mult de Delaskela, mă duce cu gândul la statul pe scările din faţa blocului şi o întreagă filozofie porneşte de aici, poate o să-i zic într-o zi toate chestiile ăştea.
Îmi arde guraaa, îmi luă taică-meu nişte chipsuri cu ardei iute sau ceva de genu" şi io voiam de ălea cu hrean. Fraţilor, iubesc hreanul! E una dintre foarte puţinele chestii fără de care n-aş putea trăi. Îmi amintesc de Revelion, m-am dus la Mihaela. A făcut ciorbă de burtă şi a luat un borcănel de hrean din piaţă, preparat de ţărani. Era extrem de extrem!!! Păi fraţilorrr, vine sora voastră, îşi pune ciorbă şi bagă două linguriţe de hrean. Hmm, stai să mai pun. Ei şi aşa ajung eu la vreo patru linguriţe jumătate de hrean. Nici nu băgam în gură că deja era jale. Şi m-am chinuit şi-am mâncat ditamai farfuria de ciorbă aşa. Pentru că iubesc hreanul! Când mă duc la ţară o pun pe bunică-mea să scormonească prin butoiu" cu murături după hrean...
Apropo de ţară, astăzi mă jucai câteva ore cu fetele monopoly. Monopoly e jocul era care se poate juca la infinit. Fu distractiv pentru că eu trebuia să plătesc mereu dări către ceilalţi jucători şi rămâneam fără bani şamd.
Ioni, vară-mea dintr-a doişpea de la Buzeşti, care a luat 10 la faza judeţeană a olimpiadei de istorie, a fost săptămâna asta la Iaşi, la faza naţională. A luat 73 de puncte din 100, ceea ce e destul de bine. Bravo! :*
Azi-noapte l-am visat pe un tip de care am fost îndrăgostită. Habar n-am de ce folosesc trecutul. Nu ştiu ce dracu se petrece în sufletul unui om (recte eu), dar îmi place să cred că ştiu. Mamă, dacă aţi şti voi cât pot să filozofez pe chestiile astea două... Poate că într-o zi o să scriu o carte de eseuri. Şi o să fie înzecit (sunt modestă, desigur!) mai bună ca eseurile lui Dulvac, gândacul ăla burtos de care amintea Florin Zamfirescu la conferinţa din februarie de la TNC.
M-am uitat la tot felul de documentare, să le zic aşa, despre poezie. Am văzut o mulţime de tipi care fac şi dreg, adică... Mă rog, poate scriu mâine despre asta pe blog, sau dacă nu, tot o să rămână undeva ideile în jurnalul meu.
Îmi e teamă că, dacă mă pun în pat şi adorm, o să am un coşmar. Un coşmar cu poetesa aia de/cu doi negi aşezaţi simetric pe obrazul drept, parcă. Făţăul ei îmi inspiră un film pentru adulţi şi nu ştiu de ce. Are antecedente?
Mâine mă duc cu tata şi cu Rică la Călui, la slujbă. Sper să pot să mă trezesc...